| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Zece ani de declin economic si suferinte inutile ale populatiei

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
ZECE ANI DE DECLIN ECONOMIC ŞI SUFERINŢE
INUTILE ALE POPULAŢIE
Principala caracteristică a economiei româneşti, aşa cum a fost cea moştenită
în 1990, a fost aceea a supercentralizării (planificare, comandă şi control). Economia
românească s-a manifestat
în perioda 1950-1990 printr-o evoluţie extensivă,
fiind supradimensionată,
energointensivă şi în
multe segmente ale ei relativ slab dotată
din punct de vedere ethnic şi tehnologic. Până în 1990 economia noastră a avut o structură fundamentată preponderent pe piaţa de materii prime şi desfacere a CAER şi respectiv în principal a fostei
URSS.
În ciuda faptului că s-au făcut eforturi extrem de mari,
alocându-se pentru  dezvoltare peste o treime din venitul naţional, s-a manifestat o scădere continuă
a ponderii venitului naţional în produsul social, ceea ce a
însemnat că fiecare unitate
de venit naţional a fost
obţinută cu cheltuieli din ce în ce mai mari.
La 31 decembrie 1989
rezervele valutare ale României erau de 1,8 miliarde de dolari iar resursele
monetare se ridicau la peste 900 miliarde de lei. Deci se poate spune
că a existat o
premisă bună de lansare a
economiei româneşti în procesul de tranziţie către o economie de piaţă
capitalistă modernă. Sensul evoluţiei economiei româneşti după
1990 a fost însă
exact contrariul celui aşteptat de societatea
românească.
După 1990 s-a sperat că economia românească va dobândi în scurt
timp caracteristicile specifice economiei capitaliste din
ţările Europei Occidentale.
Acest lucru nu s-a îndeplinit însă nici după zece
ani de sacrificii de multe ori inutile ale populaţiei.
Mai grav, o analiză obiectivă
a tendinţelor care se manifestă astăzi în
economia românească dovedeşte
că drumul pe
care aceasta este
"angajată şi
dirijată" nu duce spre
"Europa civilizată a
dezvoltării" ci spre
"Lumea a treia a subdezvoltării şi
sărăciei".
     Ne aflăm în cea mai profundă şi gravă
criză economică pe
care                         
România a cunoscut-o de la criza din anii 1929–1933.
Sfârşitul acestui an consemnează că prăbuşirea
producţiei industriale nu a putut fi
stopată, aceasta
înregistrând o nouă
scădere cu peste 8% faţă de anul precedent.
Produsul intern brut se diminuează faţă de anul
1998 cu circa 4% iar
faţă de anul 1996 cu circa 18%.
În agricultură se înregistrează în continuare o criză de sistem, de resurse şi de mijloace, indicatorii privind
suprafeţele cultivate,
producţia de cereale ca
şi efectivele de animale
atingând unele dintre cele mai scăzute cotaţii din
ultimii 10 ani.
     
 În sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii care ar trebui să reprezinte "coloana
vertebrală" a
oricărei economii moderne
se constată un accentuat proces de
involuţie: peste 30% din
IMM-uri se află în stare de faliment iar 85% din cele
rămase şi-au redus
drastic activitatea.
Veniturile la bugetul de stat provenite din sectorul
întreprinderilor mici şi
mijlocii s-au redus în ultimii doi ani cu peste 55% iar investiţiile în acest sector au fost diminuate
cu 60%. La sfârşitul anului
trecut s-a înregistrat un record negativ al şomajului, numărul
şomerilor depăşind cifra de 1,6 milioane de oameni, afectând
aproximativ 11% din
populaţia activă a ţării.
Rata de şomaj a tinerilor cu vârsta cuprinsă
între 15-24 ani este de 2-3 ori mai mare decât rata medie a şomajului.
Investiţiile străine în
România, ca o expresie a lipsei de încredere a capitalului străin şi a mediului economic nefavorabil au
ajuns la sfârşitul
anului 1999 la circa 200 milioane de dolari reprezentând doar 70% din
investiţiile străine făcute în România în anul 1998 şi doar circa 30% din investiţiile străine în România la nivelul anului
1990. Anul 1999 este cel mai prost an de
după 1990 din punctul de
vedere al investiţiilor
străine. România
cunoaşte în continuare o
inflaţie excesivă, în raport cu evoluţiile din ţările vecine unde acest proces a fost
în ultimii ani temperat. În ciuda prevederilor optimiste exprimate cu
multă superficialitate la
începutul anului 1999 când
se preconiza o rată a
inflaţiei de 25%, s-a ajuns
la sfârşitul anului trecut,
ca urmare a valurilor succesive de scumpiri, la o inflaţie de circa 50%.
   Grav este şi faptul că
o rată înaltă a
inflaţiei
determină practicarea unui
nivel ridicat al dobânzilor, nivel care în anul 1999, nu a coborât în medie, sub 60 – 65%, ceea ce nu poate în nici un caz
determina un proces de relansare economică
eficient.
Fiscalitatea sufocantă,
fragilitatea sistemului bancar, precaritatea
pieţelor de capital, instabilitatea
legislativă ca şi tolerarea
corupţiei au fost alte motive care au adâncit
în permanenţă criza
economică. 
Contraperformanţele
înregistrate de economia românească în ultimii 10
ani şi-au pus amprenta pe
nivelul de trai al
populaţiei. După 1990 nivelul de trai al
populaţiei a suportat o
scădere continuă, ca în perioada 1996 – 1999 să
sufere o adevărata prăbuşire. În anul
1999 salariul mediu pe economie şi pensiile
auscăzut în termeni reali cu peste 20% faţă
de 1996.
Preţurile au crescut cu aproape 100% în 1997, cu 50% în 1998 iar
două treimi din populaţia ţării
trăieşte sub pragul de sărăcie la
sfârşitul lui 1999.
De trei ani la rând consumul populaţiei scade drastic, ca urmare a
diminuării veniturilor.
Nivelul consumului de bunuri alimentare, nealimentare şi servicii a înregistrat la
sfârşitul anului trecut o
scădere cu 25%
faţă de anul 1996 şi cu 50% faţă
de anul 1990.
Declinul economic, inflaţia şi căderea nivelului general de trai au
determinat extinderea şi
agravarea sărăciei. Numărul
săracilor a ajuns la aproape 7 milioane persoane, dintre care peste
1,5 milioane sunt
pensionari.
Poate cea mai gravă
şi alarmantă problemă o
reprezintă declinul
demografic, ca o
consecinţă firească a
declinului economic.
Şi poate cel mai grav lucru este
că balanţa comercială
se deteriorează agravant, în timp ce gradul de
îndatorare externă a României
creşte, depăşind în prezent 9 miliarde de
dolari. Datoria
publică externă reprezintă
peste 5,6% din PIB. În acelaşi timp, analizele ne arată că
deficitul bugetar creşte
exponenţial ca urmare a
dobânzilor angajate la datoria publică. Sumele care s-au plătit de la buget în acest scop au depăşit cu mult
veniturile bugetare prevăzute ca sursă
la începutul anului 1999. Declinul economic prelungit,
cronicizarea şomajului de
lungă durată, dezarticulările reformelor economice şi sociale, birocraţia şi corupţia alterează
mediul economic şi social, favorizând dezvoltarea economiei subterane, chiar
transferul unor activităţi
economice în sfera economiei neoficiale. Unele estimări ale economiei subterane se înscriu
în limite extrem de largi, ajungând în jur de 40% din PIB.
Deşi
ne-am dorit o economie de piaţă capitalistă modernă şi
eficientă prin confuzii,
întârzieri şi erori în
luarea unor decizii economice şi politice într-o proporţie mai mică sau
mai mare de
către
toate echipele guvernamentale care au gestionat România după 1990, "am
reuşit" în prezent,
să avem un sistem
economic care nu mai este
nici socialist (de comandă), dar nu este nici capitalist (de piaţă liberă).
Se constata constată
că,
din păcate, în anul
1999 s-a continuat
tendinţa spre un tip de
organizare economic-financiar atemporal în contrast cu evoluţia specifică
economiei mondiale globalizate a viitorului
mileniu.
Economia românească pierde tot mai mult din elementele de
compatibilitate cu economia ţărilor membre ale Uniunii Europene, devenind o zonă marginalizată a fluxurilor economiei globale
integratoare, situându-se la periferia centrelor de propagare a elementelor de
progres şi
civilizaţie.
Accentuarea decalajelor economice
dintre România şi vecinii săi şi a decalajelor dintre diferitele
regiuni istorice ale ţării
creează pericolul real al dezintegrării sistemului economic naţional, prin
centrifugarea unor regiuni sau zone spre economiile noi dezvoltate ale zonelor
învecinate.
După 1990 nu s-a putut impune o disciplină
financiară în sectorul
întreprinderilor publice şi nici nu s-au atacat pe deplin punctele
nevralgice din sectorul financiar. Ritmul dezamăgitor al reformei economice şi structurale conduce la deteriorarea
rapidă a balanţei de plăţi externe, ceea ce creează probleme în finanţarea balanţei de plăţi şi pune constant în pericol stabilitatea
macroeconomică.
*****
"12" MOTIVE ALE CRIZE ECONOMICE ŞI SOCIALE
Pe baza evaluării complexe a unor analize
făcute în ultimii doi
ani
de Camera de Comerţ
şi Industrie a României, de Asociaţia Oamenilor de Afaceri Români, de
Centrul pentru Studii politice şi analiză comparativă, de
Consiliul Naţional al
Întreprinderilor mici şi
mijlocii cât şi pe baza
datelor furnizate de specialiştii Consiliului Naţional Economic al Alianţei pentru România din 22 de judeţe din toate zonele ţării, se pot sintetiza principalele
cauze care au făcut ca
economia românească după "zece ani
de tranziţie" să se afle în impas:
1. Lipsa unui model
economic propriu de dezvoltare a
României, clar şi precis
structurat pe resursele şi
capacităţile interne reale,
model care să definească în
plan economic interesul naţional materializat prin stoparea imediată
a procesului de sărăcire al...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.