| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Revolutia americana si Revolutia franceza

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Petrică
Corina,          Universitatea
„Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi
Popescu
Mihai                        
Facultatea de Istorie
Anul II,
Master                         
Revoluţia americană şi Revoluţia
franceză: aspecte programatice comune
       
Revoluţionarii francezi i-au admirat pe
americani ca pe proprii predecesori, deoarece  ideea americană de
revoluţie apare asemenea unui punct de legătură între accepţia ei engleză
şi accepţia ei franceză. În funcţie de unghiul din care este privită,
revoluţia americană poate fi considerată moştenitoarea Revoluţiei engleze
sau evenimetul care anunţă Revoluţia franceză. Adevăraţi „fii ai
libertăţii”, acţionând în spiritul constintuţionalismului englez,
americanii şi-au proclamat independenţa. Prin Declaraţia de Independenţă, redactată în spiritul teoriei drepturilor naturale, exprimând
voinţa de libertate, apoi organizându-se prin Constituţie, nord-americanii
au pus incă o piatră la temelia lumii moderne. Francezii au preluat valorile
americane, şi prin Declaraţia drepturilor omului
şi ale cetăţeanului,  a impus politic ruptura
definitivă de valorile Vechiului Regim.
Sursele de insipiraţie pentru acest
documentele avute în vedere au fost variate.  Petiţia dreptului, acel protest
înaintat în 1628 de Parlament regelui Carol I,
redactat prin prisma dreptului naţiunii asupra regulilor de conduită care
trebuiau respectate; Declaraţia drepturilor,
din anul 1689, prin care în Anglia se instaura
regimul monarhico-constituţional, justificând înlăturarea puterii
discreţionare a regelui, datorită voinţei reprezentanţilor reuniţi în
Parlament. Gândirea politică iluministă – John Locke şi Jean Jacques Rousseau
– din secolul al
XVIII-lea, care aşeza suveranitatea poporului printre principiile fundamentale
de organizare a statului1.
Declaraţia de
Independenţă cristalizează ruptura dintre Anglia
şi coloniile sale nord-americane, statuând dreptul poporului de a schimba
acea guvernare care nu-i poate „garanta siguranţa şi
fericirea”2. Declaraţia drepturilor omului şi ale
cetăţeanului constituie
pasul decisiv în efortul desprinderii Franţei de Vechiul Regim3, de monarhia
absolutistă, acest document a marcând ruptura definitivă cu vechea
societate, cu vechile valori. Noul stat care a avut la geneza sa Declaraţia de Independenţă, a primit
numele de Statele Unite ale Americii, după adoptarea
Constituţiei din anul 1878. Prin acea Constituţie, americanii au devenit
primul exemplul al istoriei moderne, în care un popor şi-a construit în mod
deliberat sistemul sub care dorea să trăiască4. Franţa nu a trebuit să legitimeze existenţa unui nou stat, ci
doar a unui nou regim politic, prin adoptarea Constituţiei anului I5.
Documentele mai sus amintite întrunesc asemănări prin faptul că toate
încearcă să reglementeze, printr-o formă scrisă, să concretizeze
schimbările survenite la nivel politic şi ideologic.
Motivele care au condus la apariţia acestor
acte normative urmează a fi explicitate, prezentându-se în rândurile de mai
jos şi paşii elaborării documentelor. Criza politică generată de
conflictul dintre colonile americane şi Anglia6 devenind tot mai evidentă, a
reprezentat ocazia ca, la cel de-al doilea congres de la Philadelphia, din 4
iulie 1776, să se adopte Declaraţia de
Independenţă. Redactată de Thomas Jefferson,
Declaraţia evoca drepturile
naturale, ca fundament al luptei pentru libertate şi
independenţă7. Declaraţia a
fost urmată de măsuri militare şi, deşi iniţal se părea că aveau
câştig de cauză englezii, evenimentele au luat o altă turnură după lupta
de la Saratoga(1777). Doi ani mai târziu, prin tratatul de pace de la
Versailles, Anglia a recunoscut independenţa Statelor Unite, iar anii de după
încheierea războiului au fost dedicaţi organizării noului stat conform
principiilor pentru care americanii luptaseră. Exerciţiul practic nu a fost
deloc simplu, lupta politică dându-se, în principal, între republicanii
adepţi ai independenţei fiecăreia din fostele colonii şi federaliştii
susţinătorii ai unităţii. Disputa a fost tranşată în anul 1787
– în favoarea
federaliştilor conduşi de George Washington – prin adoptarea unei Constituţii de
inspiraţie luministă8. Cu ocazia elaborării
Constituţiei au fost exersate şi diversificate noi forme de exprimare şi
exercitare a democraţiei politice: dezbaterea, rezoluţia, consensul,
compromisul, amendamentul şi votul majoritar. La 17 septembrie 1787,
Constituţia a fost dată publicităţii, supusă dezabterii publice şi
ratificării fiecărui stat, fiind necesar acceptul a nouă din cele
treisprezece state. A fost aprobată de Congres un an mai târziu şi a intrat
în vigoare la 4 martie 1789.
În Franţa, revoluţionarii au destituit
vechii funcţionari, au format gărzi naţionale, pe acest fundal Adunarea
Constituantă luând o decizie majoră, desfiinţând la 4 august 1789
privilegiile feudale9. Marchizul de La Fayette s-a
grăbit să depună pe masa Constituantei un proiect de Declaraţie a
drepturilor omului, imitată după cea americană10. După numeroase conflicte,
Declaraţia a fost aprobată, la 26 august, constituind condamnarea implicită
a Vechiului Regim, precum şi catehismul filozofic al Revoluţiei11. Pasul
următor în legitimarea normativă a noului sistem politic din Franţa a fost
reprezentată de elaborarea şi adoptarea unei noi Constituţii, având în
fruntea textului propriu-zis chiar Declaraţia
drepturilor omului şi cetăţeanului12.
Înainte de a proceda la analizarea
aspectelor comune ale acestor documente, sunt necesare câteva scurte
informaţii cu privire la structurarea şi conţinutul lor. Declaraţia americană avea în vedere
următoarele principii: individualitatea americanilor ca popor şi politica
arbitrară a regelui Angliei; valabilitatea drepturilor naturale ale omului,
independenţa este rezultatul voinţei opiniei publice; insurgenţa este
proclamată ca fiind legală; independenţa este un răspuns legitim la
încălcarea contractului de guvernare; proclamarea principiilor fundamentale
pe care se întemeia şi funcţiona o societate politică modernă.
Constituţia din 1787 a fost elaborată nu neapărat în numele unei ideologii,
ci al unei realităţi, fiind un exemplu de creativitate politică şi
pragmatism. Exprima propria identitate politică a americanilor, fiind un
document modern, cu principii de valabilitate universală. Constituţia
americană enunţa în mod clar principiul separării puterilor în stat,
deoarece în cele şapte articole se observă o delimitare a atributelor celor
trei puteri. Libertăţile cetăţeanului au constituit obiectul primelor zece
amendamente, elaborate între anii 1789-1791.
În Franţa, prin Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului se recunoştea
egalitatea şi libertatea13 tuturor oamenilor în faţa legii14, principiul suveranităţii
poporului şi separarea puterilor în stat. Prin Constituţia din 1791, s-a
adoptat o nouă organizare administrativă, financiară şi judecătorească,
biserica fiind subordonată statului prin Constituţia civilă a clerului15, din anul 179016.
Comparativ cu Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului şi Constituţia franceză, din anul 1791, prevederile
Constituţiei americane referitoare la garantarea drepturilor individuale sunt
mai puţin elaborate. Au existat chiar opinii potrivit cărora acestea nici nu
ar trebui incluse într-o Constituţie. Cauza era faptul că nicio cartă nu ar
fi putut să inventarieze toate drepturile şi libertăţile individuale, dând
astfel putere executivului de a nu le garanta pe cele menţionate. În pofida
acestor argumente, drepturi şi libertăţi individuale, explicit formulate, au
fost garantate prin adoptarea unor amendamente. O altă motivaţie a constat
în faptul că, în societatea americană a secolului al XIX-lea, drepturile
şi libertăţile individuale au făcut cobiectul unor reglementări locale
încă înainte de adoptarea Constituţiei federale. Aceste legi ale
drepturilor au inclus garanţii împotriva privării abuzive de libertate,
dreptul la asistenţă juridică, libertatea presei, alegerile libere, dreptul
de adunare, de petiţie, de asemenea, interziceau acordarea de titluri
nobiliare şi privilegii exclusive. 
Un prim aspect comun, la nivelul celor două
declaraţii, s-ar referi la faptul că ele erau generate de „un lung şir de
abuzuri şi uzurpaţiuni” – Declaraţia de
independenţă, şi de „ignorarea, nesocotirea sau
dispreţuirea drepturilor omului” – Declaraţia drepturilor omului şi
cetăţeanului.. Cu certitudine, se poate face
observaţia că nemulţumirile celor două părţi semnatare ale declaraţiilor
sunt comune în ambele cazuri, dar motivaţiile lor sunt total diferite.
Astfel, pentru partea americană, adversarii sunt englezii, deci o altă
naţiune, pe când în cazul francezilor opoziţia era reprezentată de către
membrii deţinătorii puterii, aşadar chiar din interiorul
naţiunii.
Aspectele programatice comune nu întrunesc
o sinonimie absolută, ci mai degrabă una parţială, având în vedere
particularităţile din fiecare spaţiu geo-politic şi evoluţia lor
diferită. Astfel, elementele comune pot fi identificate la nivelul
principiilor, instituţiilor şi drepturilor cetăţeneşti. În primul rând,
principiul referitor la valabilitatea drepturilor naturale ale omului îl
întâlnim atât în Declaraţia de
Independenţă17, cât şi în Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului18.  Un alt principiu, care se regăseşte în textul ambelor
declaraţii, se referă la faptul că independenţa este rezultatul voinţei
opiniei publice sau...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.