| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Lucius Apuleius

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Apuleius
  
  Lucius Apuleius s-a nascut in Numidia
(Africa de Nord) probabil in anul 125. Si-a facut studile in Cartagina si mai
cu seama in Atena. Prin numeroasele calatorii, autorul a cautat sa-si sporeasca
cunostintele si indeosebi sa-si satisfaca curiozitatile fara margini. Din
Grecia a plecat la Roma, unde a profesat avocatura. Mai tarziu s-a inapoiat in
Africa, unde s-a casatorit cu o vaduva bogata din Otea. Apuleius cunostea, in
afara de limba punica si cele doua limbi internationale de atunci: latina si
greaca in care si-a scris lucrarile. Fiind un pasionat cititor, el a dobandit
cunostinte vaste in diverse domenii, ceea ce i-a dat posibilitate sa scrie
lucrari cu un continut variat.
Cea mai cunoscuta lucrare a lui Apuleius este
romanul fantastico-satiric, “Metamorfoze” sau “Magarul de aur” in care
autorul intretese o multime de episoade. Romanul are forma unei povestiri la
persoana intai, a aventurilor prin care a trecut eroul principal, Lucius, un
nobil grec original din corint, care vrea sa cunoasca minunile Tesaliei. In
cadrul acestui roman, autorul nareaza minunatul basm al lui “Amor si Psyhe”
din care rezulta ca dreptatea triumfa in cele din urma, iar rautatea este aspru
pedepsita.
“A fost odata intr-o tara un rege si o
regina care aveau trei fete, tustrele de o rara frumusete. Dar oricat de
incantatoare erau cele doua mai mari, puteai sa gasesti in graiul omenesc
cuvinte de lauda cu care sa le slavesti cum se cuvine, pe cand frumusetea celei
mai mici era atat de neobisnuita, atat de minunata, incat nu putea fi exprimata
si chiar indestul de laudata din cauza saraciei de cuvinte a graiului
omenesc.”
Toti veneau de pretutindeni sa vada aceqasta
rara frumusete. Lumea o venera ca pe o zeitate. Venus, zeita frumusetii, fiind
data uitarii, cauta sa se razbune. Cheama pe Amor, fiul ei, caruia ii cere sa
insufle rivalei sale dragoste pentru un om nedemn, facand-o astfel nenorocita.
Intre timp celelalte doua surori se maritasera, Psyhe ramanand necasatorita.
Disperat, tatal ei consulta oracolul din Milet, care-i porunceste sa-si lase
fiica pe varful unei stanci. Dupa indeplinirea poruncii, Psyhe este luata si
lasata de un Zefir pe o pajiste, intr-o vale.
Ea zareste acolo “Nu departe de cursul
acestei ape se inalta un palat regesc, construit nu de maini omenesti, ci cu o
arta intr-adevar divina. De cum treci pragul acestui palat, simti ca te aflii
in locuinta splendida si incantatoare a vreunei divinitati. Intr-adevar,
tavanele, imbracate in tablii artistic sculptate in fildes si in lemn de lamai,
sunt sustinute de coloane de aur. Toti peretii sunt acoperiti in intregime cu
basoreliefuri in argint, reprezentand animale salbatice si domestice care
pareau ca se misca si vin spre tine, cand intrai inauntru. Numai un muritor cu
un talent cu totul extraordinar, ba chiar un semizeu sau mai curand un zeu, a
putut sa dea atata aparenta de viata acestor animale pe o ata de mare suprafata
de argint, cu finetea unei arte atat de desavarsite.”
Intrand in palat, o voce o invita sa se bucure
in voie de toate bunatatile: de mancaruri delicioase, bauturi alese si de
muzica armonioasa. O data cu caderea noptii, Psyhe este vizitata de sotul sau
necunoscut care in zorii zile o paraseste. Acelasi lucru petrecandu-se in
fiecare noapte.
In acest timp parintii Psihei erau foarte
amarati deoarece nu stiau nimic de soarta ficei lor. De aceea cele doua fiice
mai mari venisera sa-l consoleze. Cu toate ca sotul ei se opunea, Psyhe cere
sa-si vada surorile. El isi da in cele din urma incuvintarea, dar o sfatuieste
sa nu se lase induplecata de surorile ei de a cauta sa vada chipul lui.
Totodata fagaduieste sa porunceasca Zefirului sa le aduca si pe ele la
palat.
Surorile privesc cu uimire, dar si cu mare
invidie toata splendoarea palatului. La intrebarea lor despre sot, Psyhe stie
sa evite un raspuns precis, spunand ca e tanar si ocupat mereu cu vanatoarea,
de aceea nu poate fi vazut in timpul zilei.
Dupa multa staruinta pe langa sotul ei, Psyhe
primeste inca de doua ori pe surorile ei mai mari. Acestea o fac sa creada ca
sotul ei trebuie sa fie un balaur fioros. Ele ii dau un pumnal naivei Psyhe ca
sa-l omoare in timpul noptii. Cand in timpul noptii se apropie de pat cu lampa
in mana, vede pe frumosul Amor culcat. “Psyhe ramase incremenita in fata unei
privelisti ata de neasteptate; iesita din minti, desfigurata, fara un pic de
sange in obraz, sfarsita si tremurand, se prabuseste in genunchi si cauta
sa  ascunda pumnalul, dar in propria-i inima. Ceea ce ar fi facut desigur,
daca fierul de teama unei nelegiuiri ata de mari n-ar fi alunecat din
preacutezatoarea ei mana si n-ar fi cazut jos pe pamant. Dar in curand istovita
si cu totul lipsita de viata, privind indelung frumusetea acestui chip divin
isi vine repede in fire…
Dar in timp ce ea, ametita de atata fericire
si cu inima ranita pluteste in nehotarare, lampa pe care o avea in mana, fie
din cea mai nelegiuita perfidie, fie din vinovata gelozie, sau fiindca ea
insasi ardea de nerabdare sa atinga un trup atat de frumos si sa-l sarute,
deodata arunca din focarul luminii sale o picatura de untdelemn fierbinte pe
umarul drept al zeului.” Zeul se destepta brusc si fara sa spuna o vorba,
zboara indata din ochii ei, dar Psyhe se agata de piciorul drept al zeului,
pana cand zleita de puteri isi desprinse mainile si cade pe pamant. Din zbor
Amor ii spune ce porunca severa a primit din partea zeitei Venus, dar totodata
ii impartaseste si iubirea ei fierbinte.
Mai intai Psyhe se razbuna pe surorile ei,
care cautand fiecare sa devina sotia lui Amor, vine pe stanca cunoscuta, insa
zefirul nu apare si ele se prabusesc de pe varful stancii in prapastie. In
vremea aceasta amor suferea teribil din cauza ranii de la umar. Venus trimite
pe Mercur sa rascoleasca pretutindeni ca s-o afle pe Psyhe cu orice
pret.
Dupa multe rataciri Psyhe cere ajutor de la
Cronos si Iunona, insa fiind refuzate de acestea, se hotaraste sa se prezinte
cu oricepret in fata zeitei Venus. Aceastao primeste in mod batjocoritor si
porunceste servitoarelor sale, Grija si Intristarea s-o bata cu vergile. Dupa
aceasta Venus ii rupe rochia ii smulge rochia si o loveste cu pumnii in cap.
Zeita ii da o serie de insarcinari grele.
Prima a fost ca Psyhe sa aleaga pana in seara
graunte mici de acelasi soi dintr-o gramada de mai multe soiuri. Psyhe a fost
ajutata de furnici. A doua insarcinare deosebit de grea a fost ca tanara sa
aduca o urna cu apa. Aceasta apa era pazita de balauri. Cu acest prilej
vulturii ii aduc urna. A treia insarcinare a fost ca sa aduca un smoc din lana
unor oi salbatice. Si aici Psyhe are norocul de a fi ajutata de sfatul intelept
al unei trestii. A patra insarcinare extrem de grea a fost ca Psyhe sa aduca o
cutie Proserpinei, pentru ca aceasta sa ii transmita in aceiasi cutie o parte
din frumusetea ei.
Disperata tanara vrea sa se arunce din varful
unui turn, dar deodata turnul prinse a vorbi, sfatuind-o sa nu faca acest pas
gresit si toto acest turn I-a dat indicii cum sa ajunga la Proserpina. Psyhe
indeplineste misiunea dar cand iese la lumina zilei din Infern, o curiozitate
neclintita ii cuprinde sufletul si hotaraste sa deschida cutia ca sa profite si
ea de un strop din frumusetea zeitelor. Deschizand cutia un somn de moarte o
copleseste.
Zburand ca vantul Amor, acum fiind vindecat
deplin, ajunge la iubita sa, ii sterge de pe fata aburii somnului si-i inchide
din nou in cutie, apoi o atinge usor cu una din sagetile sale, fara sa-i faca
vreun rau. Dupa sfatul lui Amor, Psyhe duce cutia lui Venus. La rugamintele
staruitoare ale lui Amor, Jupiter convoaca adunarea zeilor si tinand cont de
dispozitiile legilor si pentru a pune capat vietii dezordonate a lui Amor,
anunta solemn casatoria acestuia cu Psyhe. Psyhe devine nemuritoare (dupa ce
bea cupa cu ambrozie) si naste o fata care este numita Voluptatea.
Ca si in povestea tuturor popoarelor, eroii
principali sunt nevoiti sa indure numeroase suferinte, dar in cele din urma ei
biruie toate obstacolele si dreptatea lor triumfa, intocmai ca si in “Harap
Alb”. Un alt basm popular ca si cel al lui Psyhe si Amor este “Povestea
porcului” scris de Ion Creanga.
Basmul ne spune despre nenorocirea unor
oameni batrani care nu aveau nici un copil. Suparata din aceasta cauza baba I-a
spus mosului “s-apuce incotro va vedea cu ochii si ce ti-a iesit inainte
intai si-ntai, da a fi om, da’ serpe, da’ in
sfarsit orice alta jivina a fi, pune-o in traista si ada acasa, vom creste noi
cum vom pute, si acela sa fie copilul nostru.” Mosul pleaca si la intoarcere
ii aduce babei un porc colbait si mititel. Baba il primeste cu bucurie, il
spala si-l creste pana intr-o zi cand porcul prinde a vorbi, spunandu-le tata
si mama. Acesta doreste sa-i construiasca imparatului podul de aur si sa se
casatoreasca cu fata acestuia.
Porcul indeplineste dorinta imparatului de
a-i face un pod mare si o primeste pe fata acestuia. Dupa casatorie porcul isi
da jos pielea noaptea, aceasta fiind o asemanare cu Amor deoarece nici acesta
nu putea fi vazut ziua. Cele doua tinere din basme comit o greseala identica
deoarece amandoua au ascultat de sfaturile rautacioase ale altora.



Curs valutar
Euro4,4762
Dolarul american3,2340
Lira Sterlina5,4316
Gramul de aur135,0746
Leul moldovenesc0,2419
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.