| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Constitutionalitatea dispozitiilor din Codul Penal cu privire la infractiunile de ofensa adusa autoritatii,prostitutie,vagabondaj

Nivel referat: facultate

Descriere referat:
Universitatea de Vest din Timişoara-Facultatea de Drept
           
                                                                                               
                              
Constituţionalitatea dispoziţiilor din Codul
Penal cu privire la
infracţiunile de ofensă adusă autorităţii,
prostituţie şi vagabondaj
Constituţionalitatea
dispoziţiilor din Codul Penal cu privire la infracţiunile de ofensă adusă
autorităţii, prostituţie, vagabondaj
Simon Simona Dorina – anul III , grupa X
   Pentru
a comenta constituţionalitatea dispoziţiilor din Codul Penal cu privire la
infracţiunile de „ofensă adusă autorităţii”
(art. 238 ,abrogat prin OUG  nr. 58 din 2002) ,
„prostituţie” 
(art. 328 Cod Penal ) şi „vagabondaj”
(art. 327 Cod Penal), trebuie definit în primul
rând termenul de „constituţionalitate”.
   Conform DEX termenul de „constituţionalitate”  înseamnă
„însuşirea unei legi ,
a unei acţiuni, a unui act, a unei politici
de a fi în conformitate cu constituţia .
Aşadar,constituţionalitatea implică în
primul rând constituţia,  cartea tehnică a mecanismului social , certificatul de
legalitate şi legitimitate a puterii , instrumentul prin care se realizează
puterea 1 , legea supremă în stat.
    Vorbind despre o lex
suprema în stat , ne referim bineînţeles  la
statul de drept, care în secolul al XIX-lea desemna un stat în care puterea
publică trebuia să se supunăa dreptului.Mai târziu, Hans Kelsen defineşte statul de drept ca
fiind o ierarhie de norme a căror organizare piramidală produce limitarea
statului 2.De asemenea , anumiţi autori francezi susţin că pe lângă
principiul de legalitate , statul de drept implică şi respectarea drepturilor
individuale prezentate în Declaraţia drepturilor
omului din 1789.
    Prin urmare, statul d
e drept implică coexistenţa a două principii şi
anume , principiul legalităţii şi principiul
constituţionalităţii.
    Principiul legalităţii  s-ar
putea rezuma în obligaţia tuturor indivizilor de a respecta regulile juridice
în vigoare.Pe de altă parte, principiul constituţionalităţii implică mijloacele juridice având ca scop asigurarea
conformităţii dreptului cu constituţia.3
    În concluzie ,
principiul constituţionalităţii rezumă relaţia dintre autoritate şi libertate,constituţia
fiind  „o lege cu puterea la pătrat’’4 , care trebuie să se impună
celorlalte legi , constituţionalitatea  implicând în esenţă această supremaţie a legii
fundamentale faţă de celelalte legi.
   
    În ceea ce priveşte constituţionalitatea dispoziţiilor
privitoare la infracţiunea de ofensă adusă
autorităţii (art. 238 Cod Penal) ne vom referi în
primul rând la textul infracţiunii din Codul Penal.
    Astfel, în art. 238 , prin raportare la art. 160 Cod Penal ,este
încriminată „atingerea adusă onoarei sau ameninţarea ,săvârşită în
public împotriva uneia din persoanele prevăzute în art. 160 , articol care
se referă la persoane care îndeplinesc o activitate importantă de stat sau
altă activitate publică importantă’’.
     La o primă lectură se poate observa o anumită diferenţă de
tratament, o anumită „discriminare’’ în tratamentul persoanelor care
exercită activităţi importante în stat cât şi alte activităţi
importante.
     Desigur, dacă ar fi să analizăm termenii de „ activitate  importantă în stat ’’ şi „de altă activitate
importantă’’ ,
ne-am lovi cu siguranţă  de multe nelămuriri
şi confuzii în privinţa sensului acestor termeni .De exemplu când şi care
sunt condiţiile în care putem considera că o anumită activitate este
importantă?
     Analizând punctual
textul din Codul Penal , observăm că „atingerea
adusă onoarei’’
implică probabil mai mult decât ar implica infracţiunile de insultă şi
calomnie , asocierea termeanilor menţionaţi având o gravitate mult mai mare ,cu, referire la persoana etatică.
Atingerea adusă onoarei nu se referă la persoana care reprezintă
statul, , ci la însuşi
statul român.Prin urmare, atingerea adusă onoarei este de fapt atingerea onoarei statului reprezentat
prin funcţionarul în cauză.De aici rezultă probabil gravitatea faptei ,care
se pedepseşte de la 6 luni la 5 ani.
     Trebuie subliniat faptul că în timp ce la insulta adusă unei
persoane particulare , tragerea la răspundere penală are loc la plângerea
prealabilă a victimei, în cazul infracţiunii de ofensă adusă autorităţii , tragerea
la răspundere penală are loc din
oficiu.
     Este de necontestat gravitatea acestei fapte în măsura în care
se consideră că persoana lezată reprezintă statul , dar totuşi
„cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a
autorităţilor publice , fără privilegii şi fără
discriminări’’ după
cum postulează art. 16 din Constituţia României.Poate fi vorba în acest caz
de un privilegiu sau de o discriminare?
     Declaraţia universală a drepturilor omului, adoptată în 10 decembrie 1948 , menţionează în art. 1 că
„ toate fiinţele umane se nasc libere şi egale
în demnitate şi în drepturi’’ .Art. 2  continuă acestă idee
menţionându-se că  „fiecare om se poate
prevala de toate drepturile şi libertăţile  [...]  fără nici o deosebire de
rasă . de culoare, de sex , de limbă, de religie , de opinie publică sau de
oricare altă opinie, de origine naţională sau socială,de avere, de naştere
sau decurgând din orice altă situaţie’’.
     Cu alte cuvinte ,
este în mod cert vorba de o discriminare , din moment ce de acest privilegiu
nu se pot bucura decât reprezentanţii statului sau
persoanele care desfăşoară „alte activităţi importante’’.
     Mai mult decât atât  şi în  Pactul  internaţional cu privire la drepturile civile şi
politice, adoptat în 16 decembrie 1966, în art. 26
se statuează egalitatea persoanelor în faţa legii şi faptul  ca 
„ legea trebuie să interzică orice discriminare
şi să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală contra oricărei
discriminări , în special de rasă, . culoare, sex, limbă, religie , opinie publică sau altă opinie,
origine naţională sau socială , avere, naştere sau întemeiată pe orice
altă împrejurare’’.
     Întrebarea este dacă această discriminare este contrară
Constituţiei cât şi pactelor internaţionale la care Românioa a aderat .
      În doctrină se vehiculează ideea că ar fi vorba de o „
discriminare pozitivă , admisă de Constituţie în art. 38, al. 2 , 
unde se impun unele măsuri speciale de protecţie socială a muncii. Prin art.
45 , al. 1 se instituie  „un  regim special de
protecţie’’ pentru
copii şi tineri , iar art. 46 instituie o protecţie specială pentru
persoanele handicapate.
      Aşadar, „ situaţiilor egale la corespunde un tratament juridic
egal ; la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit,
dacă nu se ajunge la o disproporţie între  scopul urmărit  prin
tatamentul juridic inegal şi mijloacele folosite’’.5
    „Discriminările pozitive ’’ sunt constituţionale , dar art.
238 nu reprezintă o discriminare pozitivă .Acest articol îngrădeşte
dreptul la libera exprimare , cum ar putea oare acest drept să prejudicieze
onoarea şi viaţa particulară a persoanei?
     Desigur Constituţia interzice defăimarea ţării  şi a
naţiunii în al. 7 al art. 30 , însă nu se menţionează nimic despre
persoanele care reprezintă autorităţile , iar din acest punct de vedere ,
Codul Penal nu poate îngrădi mai mult decât Constituţia.
     Este clar că aceste incriminări din art. 238 raportat la art.
160 au fost făcute ce referire la regimul politic existent la data elaborării
Codului Penal.Deoarece acest regim politic nu mai există , prin Decizia nr. 25
/ 06 03 1996 , s-a considerat articolul ca fiind parţial abrogat cu raportare
la art. 150 din Constituţie („legile şi toate
celelalte acte rămân în vigoare , în măsura în care nu contravin
prezentei Constituţii’’ ).
    De asemenea s-a considerat că nu poate fi vorba de o discriminare
din moment ce „ ofensa adusă autorităţii”
există doar dacă faptele sunt savârşite în
legătură cu activitatea desfăşurată de persoanele care reprezintă
autoritatea de stat.
    Întrebarea este cum putem să deosebim aceste limite fără să ne lovim
de subiectivitate?
    Decizia nr. 25/ 06 03 1996 menţionează că este o „atingere
adusă autorităţii şi nu persoanei.”  Cu toate acestea nu se pot
trec3e cu vederea
diferenţele de tratament juridic , în primul rând în ceea ce priveşte
sancţiunea faptei , de la 6 luni la 5 ani , urmărirea penală fiind
exercitată din oficiu.Concluzia nu poate fi decît că aceste persoane , care
reprezintă statul sunt mai presus decît 6
persoanele care nu ocupă funcţii în stat sau nu
desfăşoară „alte activităţi importante
”.
   Alineatul 2 al art. 238 pedepseşte cu sancţiunea de închisoare
de la 3 la 10 ani ,
infracţiunea de lovire sau alte violenţe săvârşite de una din persoanele
arătate la al. 1 , iar în cazul vătămării
corporale grave,pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.
   Cu
alte cuvinte, infracţiunea de lovire sau alte violenţe din 180 Cod Penal ,
este mult mai gravă în cazul persoanelor menţionate la art. 160, decât în
cazul unei persoane care nu are statutul acestora .La fel este şi cazul
infracţiunii de vătămare corporală gravă (art. 182. Cod
Penal).
   Este
de necontestat faptul că nu mai  putem vorbi  de o discriminare
pozitivă, aducând ca argument faptul că persoana lezată reprezintă
statul.
    Aceste dispoziţii nesocotesc atât prevederile constituţionale din
art. 16, dispoziţiile...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.