| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Conceptia politica a lui Nae Ionescu

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Conceptia politica a lui Nae Ionescu
Conceptia politica a lui Nae Ionescu, asa cum s-a afirmat
ea in toata perioada interbelica, are - dincolo de
variatiile tematice si argumentative, dincolo chiar de
ezitarile ei teleologice - o redutabila constanta: pozitionarea
antidemocratica. Democratia - mai ales in ipostaza ei
liberala, individualista - a fost consecvent apreciata ca raul
absolut al lumii moderne, motiv de a o supune unui
incontinent rechizitoriu. Discursul public al lui Nae Ionescu s-a
construit consecvent pe aceasta negatie fundamentala,
pentru impunerea careia a utilizat o varietate de argumente,
citeodata chiar contradictorii; daca subminau intr-un fel
sau altul credibilitatea democratiei, ele erau utilizabile si, prin
extensie, considerate bune, indiferent de natura lor
ideologica (radical-conservatoare, de extrema stinga sau de
extrema dreapta, anarhista). Intreaga actiune ideologica
si politica a lui Nae Ionescu a stat deci sub semnul acestui "nu"
inflexibil, intransigent fata de modernizarea politica
declansata in Occident inca din secolul al XVII-lea (prin impunerea
monarhiei constitutionale si prin afirmarea filosofiei
politice a drepturilor omului) si ajunsa in secolul trecut si in
Romania. Discreditarea democratiei, atit ca teorie cit si
ca practica politica, a fost asadar laitmotivul discursului public
al
celui care avea un ascendent considerabil asupra "tinerei
generatii", prin rolul sau pedagogic (si care nu se reducea
doar la Universitate), si asupra opiniei publice, ca
jurnalist redutabil (indeosebi prin articolele sale de la Cuvantul,
care
au facut din acest ziar unul din cele mai importante, mai
citite, mai influente publicatii ale timpului). Incepind, de pilda
cu "Descartes - parinte al democratismului contemporan",
articol publicat in 1921 in Ideea europeana, si ajungind la
articolul "Nationalismul de import" aparut 17 ani mai
tirziu in Cuvantul, si trecind desigur prin abundenta publicistica
de
la acest ziar, dar si prin cursurile de "logica
colectivelor", tema antidemocratica este omniprezenta si obsesiva.
           
Arsenalul folosit de-a lungul acestei perioade impotriva democratiei este
variat, adesea eclectic, citeodata chiar
incongruent, dind astfel impresia ca e folosit
conjunctural, potrivit necesitatilor de moment, fara o ideologie
politica
unificatoare si "inspiratoare". Scopul (delegitimarea
democratiei) pare sa justifice orice argument. Analitic, lucrurile
par
sa stea in acest fel. In acelasi timp, retrospectiv si in
ansamblu privite, ideile negative se recompun - potrivit unor
virtualitati nebanuite anterior - intr-o constructie
ideologica destul de coerenta. Mai mult, in mesajele politice
naeionesciene, indiferent de momentul lor, sint frapante
citeva constante ideatice, cind mai dezvoltate cind mai sumare,
unele intr-o armura teoretica evidenta, motiv temeinic de
a vedea in ele directe abordari ideologice sau de a presupune
ca indaratul lor se afla o viziune ideologica articulata
in linii mari inca de la inceputuri. Totodata, este neindoielnic ca
gindirea politica a lui Nae Ionescu a cunoscut si o
evolutie, constind intr-o organizare treptata a ideilor, intr-o mai
strinsa
articulare a lor, intr-o constructie tot mai tentata de
coerenta, pe scurt, intr-o "rationalizare" de tip ideologic si,
desigur,
intr-o accentuare progresiva a radicalismului politic.
Conceptia filosofica din care isi extrage argumentele
antidemocratice este dintru inceput una
holist-organicista, identificabila fragmentar inca de la inceputurile
publicistice
ale lui Nae Ionescu de la Ideea europeana (in 1919, dupa
intoarcerea din Germania, scrie aici un articol, semnificativ in
acest sens, despre Petre Carp); ea capata un plus de
consistenta si o mai decisa directionare pro-totalitara odata cu
trecerea timpului, desavirsindu-se spre mijlocul anilor
'30, cind mai multe procese politice europene par sa o confirme.
La o prima vedere, pare deci greu de spus daca aceasta
conceptie este o consecinta a indelungatului exercitiu criticist
sau, dimpotriva, daca ea este o cauza a acestuia.
Personal, sint inclinat sa dau crezare ultimei variante. Oricum ar
fi,
cert este ca teoria colectivista propusa este surclasata,
in economia textelor naeionesciene, de critica democratiei, de
unde probabil impresia de produs derivat si secundar.
Este, din punctul meu de vedere, nu numai o gresita judecata de
fapt, dar si o eronata judecata de valoare. Un discurs
public antidemocratic atit de sustinut precum cel al lui Nae
Ionescu
avea nevoie de un fundament filosofic cit de cit solid,
altminteri nu s-ar fi putut articula cu atita obstinatie. Conceptia
aceasta a ramas totusi prea putin vizibila in ansamblul
textelor lui Nae Ionescu, fiind pusa intrucitva in umbra de
dezvoltarile critice arborescente, ceea ce nu inseamna
insa ca ea nu exista. Ea exista si, mai mult, ea "explica" sau,
mai bine zis, permite intelegerea mecanismului ideologic
al negarii valorii democratiei si, pe cale de consecinta, al
afirmarii unui alt model politic, diametral opus.
           
Asadar, desi negatia a continuat sa ramina definitorie pentru Nae Ionescu pina
la sfirsit, subsecvent isi face
aparitia - initial oarecum timid, nesigur, dar ulterior,
mai exact odata cu anii '30, tot mai raspicat - un proiect politic
alternativ. In locul democratiei, demolate la inceput pe
cale intelectuala, trebuia pus altceva, categoric opus, in
consonanta cu ceea ce se intimpla in mai multe tari
europene. Acest altceva este, fara indoiala, totalitarismul.
Proiectul
politic totalitar pe care Nae Ionescu il tatoneaza in
prima faza este oarecum indecis, si modelul lui Mussolini si
modelul
lui Stalin infatisindu-i-se - la rigoare - deopotriva de
atragatoare, dar nici unul indeajuns de seducator; el capata insa
cu
timpul - indeosebi dupa 1933, cind Hitler accede la putere
- un continut tot mai precis: totalitarismul de extrema dreapta.
           
Filosofie colectivista, absolutism politic
 
           
Paradigma organicista in care se inscrie conceptia politica a lui Nae Ionescu
avea deja traditie in cultura
romana. Fusese folosita in secolul trecut de Titu
Maiorescu, in celebrul sau studiu "In contra directiei de astazi in
cultura
romana" (1868), prin care impunea teoria formelor fara
fond; Eminescu uzase de asemenea de ea, si inca - pe alocuri -
intr-un chip mai apasat. Si unul si celalalt, ca dealtfel
mai toti junimistii (partizani, ca buni conservatori, ai modelului
"organic" si "ierarhic"), se formasera in spatiul cultural
german, unde teoriile organiciste erau destul de sustinut
cultivate atunci (ca raspuns la individualismul liberal),
mai ales in mediile universitare. Nu intimplator, probabil, Nae
Ionescu insusi incepe sa-si propage teoria "realitatii
organice" dupa un stagiu de citiva ani in Germania (1916-1919).
Daca luam in considerare si curentul cultural semanatorist
animat de Nicolae Iorga la inceputul secolului, care se baza
pe idei similare, se poate spune ca Nae Ionescu nu a facut
altceva decit sa reia un sistem de gindire care avea deja un
trecut si o raspindire considerabile. In mediile
intelectuale ale epocii, atit din Romania cit si din Germania, de
unde
fusese imprumutat, era paradigma cea mai accesibila si mai
intrebuintata, pentru ca parea sa raspunda eficient
provocarilor politice ale inceputului de secol. Ea ajuta
la stabilirea, pe o cale etiologica simpla si inteligibila pentru
multi, a unui diagnostic sever pentru societatea
democratica, marcata atunci de puternice suferinte, si, totodata,
furniza
o strategie de "insanatosire" a "organismului" social. Nae
Ionescu n-a fost deci un creator in acest perimetru. Cu toate
aceste, mostenirea culturala in cauza a fost supusa de el
unei accentuate radicalizari, caci el a retinut in mod selectiv si
sarjat idei din vulgata organicista, pe care le-a turnat
adesea in forme retorice de mare efect; toate acestea au
insemnat, la rigoare, o recreare sau o personalizare a
unui sistem altminteri destul de eclectic si de vulgar. Rezultatul
a
fost o conceptie politica in fond mediocra si in forma
"spectaculoasa".
           
Nae Ionescu a fost asadar partizanul unei ideologii politice dupa care
determinant este intregul social, conceput
ca un organism, locul individului de rind in acest
ansamblu fiind definit in termenii dependentei absolute. Individul
face
intotdeauna parte din structuri sociale care-l transcend
si care-l domina pina la deplina servitute si chiar, in unele
cazuri, pina la desfiintare. Filosoful roman lucreaza
uneori cu imaginea unui holism halucinant (dar in care el isi
rezerva - cum se va vedea mai departe -un loc
confortabil): "Nu exista in univers decat colectivitati; ceea ce noi
numim
individ nu e decat o existenta colectiva; organizata si
unificata dupa un anumit principiu."nota 1 In sprijinul acestei
idei,
conform careia individul nu conteaza ca entitate,
metafizicianul mobilizeaza o varietate de argumente, cele mai multe
din zona criticii conservatoare: de la cele principial
filosofice, pro-naturaliste si vehement anti-contractualiste, pina
la
cele vizind disfunctiile punctuale ale unui regim
democratic. Uneori sint insa folosite si probe ad-hoc, furnizate de cite
o
observatie sau regularitate...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.