| Referate | Director web | Adauga link | Contact |



Descoperirea razelor X si utilizarea lor


       Au fost descopoerite de fizicianul german Rontgen Wilhelm Conrad (1845-1923).

Descoperirea sa i-a asigurat celebritatea, pentru care in 1901 a primit Premiul Nobel.

Acestea au aplicatii extrem de largi in tehnica si mai ales in medicina.

La cateva luni dupa descoperirea razelor X, in 1896,Dragomir Hurmuzescu a efectuat la “Scoala de Poduri si Sosele” (Politehnica) din Bucuresti primele radiografii de maini. In acelasi an C.Severeanu instaleaza la Spitalul Coltea un aparat de diagnostic radiologic.

Pierre Curie (1859-1906), fizician francez, si Maria Sklodovska Curie (1867-1934), fiziciana franceza de origine poloneza, pionieri ai cercetarilor de radioactivitate si radioterapie. Au descoperit radiul si poloniul, punand astfel, impreuna cu Becquerel bazele studiului radioactivitatii si deschizand perspective noi cunoasterii  structurii materiei. Sotii Curie si Becquerel au primit Premiul Nobel in 1903.

Dupa moartea sotului sau, Marie Curie - fosta invatatoare si participanta la activitatea cercurilor revolutionare din Varsovia, s-a ocupat de radioactivitatea elementelor chimice obisnuite si de efectele biologice ale iradierii creind premisele aplicatiilor medicale ale radioactivitatii. A fondat o mare scoala de cercetare stintifica.

In 1911 a primit al doilea Premiu Nobel.

Razele X sau razele  Rontgen dupa numele descoperitorului lor W.C.Rontgen, in 1895, sunt o energie radianta care ia nastere datorita franarii electronilor negatvi printr-un catod la anodul tubului respectiv (Rontgen). Lungimea lor de unda este situata intre lungimea de unda a radiatiilor ultra violete si lungimea de unda a radiatiilor radiului si exprimata in unitati Angstrom. Sunt invizibile, insa pot fi puse in evidenta prin faptul ca influenteaza filmul fotografic sau dau fluorescenta unui ecran acoperit cu sulfura de zinc si de cadmiu. Patrund prin lemn sau tesuturile moi ale corpului, dar sunt oprite de substante cu duritate mare, ca metalele si oasele. Aceste proprietati descoperite de Rontgen le-a facut sa aiba o utilizare exceptional de importanta in medicina: evidentierea radiografica si radioscopica a tesuturilor si organelor umane.

Imbunatatirile de ordin tehnic (tuburile de producere, selectionare, amplificare si dirijare a fasciculului, imbunatatirea imaginii la ecran sau radiografic) s-au completat cu descoperirea substantelor de contrast (opace la razele X), tehnicile farmacodinamice, fotografierea sau televizarea  imaginilor, astfel incat radiologia a capatat o importanta deosebita in studiul corpului omenesc, in stare normala sau patologica.

Roentgenterapia, tratamentul cu raze Rontgen, se bazeaza pe proprietatea acestora de a fi absorbite partial la traversarea corpului omenesc si de a exercita astfel un efect fizic, chimic si biologic asupra tesuturilor prin care trec. Nu toate tesuturile reactioneaza la fel la iradiere; cele mai sensibile sunt celulele in dezvoltare, fapt pentru care tumorile maligne care se dezvolta foarte rapid se dovedesc si cele care beneficiaza mai mult de efectul favorabil al razelor X. In afara de distrugerea celulelor tumorilor maligne, razele X mai sunt foloste si in tratamentele leucemiilor, in imbolnaviri ale pielii si glandelor cu secretie interna,in reumatismele cronice (artroza, spondiloza).

Dar razele Rontgen provoaca si o serie de efecte secundare in organismul bolnavului, impotriva carora el trebuie protejat atat in timpul tratamentului cat si dupa aceea. Razele X actioneaza si asupra celulelor sangelui, de aceea se va avea grija sa se controleze hemoleucograma periodic in tot cursul tratamentului.