| Referate | Director web | Adauga link | Contact |




Criza economica din 1929



Criza economica a inceput in anul 1929 in SUA si apoi sa extins in intreaga lume.

Extraordinara prosperitate din anii 1920 a fost favorizata de mai multi factori:

           -organizarea stiintifica a muncii

           -concentrarea si rationalizarea intreprinderilor

           -publicitatea si creditul

cauza profunda a crizei a fost productia anarhica ne tinand seama de absorbtia pietii.

Marea majoritate a intreprinderilor au facut imprumuturi masive pe termen scurt avind incredere in prosperitatea si in posibilitatea rambursari lor.

Pe 24 octombrie 1929 a avut loc crahul de pe Wall Street. La  bursa din New York numerosi actionari ne mai avind incredere in intreprinderi au incercat sa i-si vanda actiunile,pretul actiunilor scazand brusc.Criza bursiera provocand o criza financiara,

depunatori grabinduse sa-si retraga banii, foarte multe bancii au dat faliment.(5096 de banciiAmericane si-au suspendat platile intre anii 1929 si 1932.

Formele de manifestare a crizei

Criza a fost insotita de scaderea productiei industriale. Uzinele au fost inchise crescand foarte mult nr. Somerilor , fenomenul a fost numit « MAREA DEPRESIUNE ».

Cele mai afectate tarii au fost Germania si Austria, in 1932 erau aproxmativ 6 milioane de someri, adica o treime din forta de munca. Nici Anglia nu a fost ocolita de aceasta criza ,fiecare ai patrulea muncitor era somer,iar productia industriala a ajuns la nivelul anului 1900.

Principala grija a guvernelor europene in perioada crizei a fost aceea de a practica o politica de deflatie ptr. A salva moneda nationala.

In Franta criza sa declansat ceva mai tarziu,dar pe o perioada mai lunga de timp, de aproape 6 ani.

Productia a scazut cu aproape 30%, iar in 1935 numarul somerilor a atins peste 4,2 milioane.

In Ceoslovacia productia industriala a scazut cu 40%, iar in Romania exporturile de grau si titei au scazut cu 57,6%. Singura tara ne afectata de depresiunea economica a fost URSS care, izolandu-se de restul lumii, nu facea parte din sistemul economic capitalist si aplica planificarea economica.In tarile nordice, Danemarca, norvegia Suedia si Finlanda, criza a avut influente minime.Desi multe firme au dat faliment si numarul somerilor a crescut, guvernele din aceste tari au aplicat ample programe economice pertru prevenirea declinului economic.

Toate aceste state nordice au instituit sisteme de asigurari menite sa rezolve o parte din problemele somerilor. Suedia a mers chiar mai departe elaborand proecte guvernamentale prin care oferea slujbe muncitorilor disponibilizati.

In aceasta perioada s-a pus bazele MODELULUI SUEDEZ, model economic si politic, dar mai ales un model social.suedezii au devenit un fel de americani ai Europei si ,in multe privinte, Suedia a construit modelul unei organizari sociale mult mai atragatoare decat a Statelor Unite, deoarece inegalitatea sociala a fost mai putin profunda.

Statele europene care nu au putut contracara efectele crizei au fost nevoite sa se confrunte cu fenomenul fascist.

Primele masuri contra crizei.

In general, guvernele au luptat contra crizei pe trei directii:

a)reintroducerea proctetionismului;

b)distrugerea stocurilor;

c)reducerea deficientelor bugetare si a inporturilor, insotita de o permanenta politica de devalorizare monetara.

In acelas timp, consumul populatiei a scazut drastic.

Criza economica dintre anii 1929-1933 a afectat si Romania. Scaderea preturilor mondiale la produsele agricole in 1929 a adus la prabusirea agriculturi romanesti, a carei productie era incapabila sa concureze produsele similare din alte tari precum SUA si Canada, unde preturile de cost erau reduse datorita folosirii pe scara larga a masinilor agricole si a cuceriliror stiintei agricole.

Apogeul crizei a fost atins in anul 1932, cand in romania erau inregistrati 300.000de someri.

Avand deja in momentul crizei o datorie externa foarte mare Romania a fost nevoita sa contracteze alte 4 mari imprumuturi.

Acest fapt a presupus un control strain asupra finantelor tarii, confirmat in ianoarie 1933 prin “Planul de la Geneva”care stabileau  ca expertii straini urmau sa asiste Banca Nationala a Romaniei si sa reglementeze problema datoriilor sale externe.