| Referate | Director web | Adauga link | Contact |



             Stan Gabriel

                                                  Resursele Oceanului Planetar


      Terra este supranumita si „planeta albastra”, datorita predominarii suprafetei ocupate de apele marine. Disproportia dintre apa si uscat este coplesitoare: din suprafata totala a Pamantului, evaluata la 510,10 mil.km2 , apa Oceanului Planetar  ocupa 361,07 mil.km2, adica 70,8%, iar uscatul numai 149,03 mil.km2, deci 29,2%. Pe aceste intinderi albastre, continentele par a fi uriase insule risipite intre cei doi poli.

      In emisfera sudica apele ocupa un spatiu mult mai mare (83%) decat uscatul (17%), fiind adesea considerata „emisfera oceanica”; tot aici se afla situat si „polul oceanic”.

      Apele Oceanului Planetar insumeaza 1362 mil.km3, deci aproximativ 97,3% din volumul total al hidrosferei, de 1454 mil.km3, cu o adancime medie a apelor oceanice de 3800m si maxima de 11033 m.

      Oceanul Planetar este alcatuit din patru bazine oceanice: Pacific, Atlantic, Indian si Oceanul Inghetat de Nord (Arctic).



  Denumirea     oceanului

Suprafata

Km2

Volumul

Km3

Adancimea

medie (m)

Adancimea

maxima (m)

Oceanul Pacific

179 710 000

723 710 000

4 028

11 516

Oceanul Atlantic

91 655 000

330 100 000

3 627

9 219

Oceanul Indian

74 917 000

291 945 000

3 897

7 437

Oceanul Arctic

14 788 000

16 700 000

1 131

5 449


Oceanul Planetar si Clima


      Prezenta uscatului si oceanului, doua componente al suprafetei globului terestru, determina individualizarea a doua tipuri climatice pricipale: continental si oceanic. Circulatia generala a atmosferei realizeaza un schimb permanent de mase de aer, o influenta reciproca intre atmosfera uscatului si oceanului, cu mentiunea ca influenta oceanului asupra climei globului este mai importanta, comparativ cu cea a uscatului.

      Curentii oceanici determina aparitia unor anomalii in distributia temperaturii aerului: valori ridicate la latitudini inalte si valori scazute la latitudini joase.

     


Pag. 1/6

     Diferentele intre suprafetele oceanului si, respectiv, a uscatului din cele doua emisfere se rasfrang si asupra climei. Uscatul mai intins din emisfera nordica determina un contrast puternic, cu schimburi de caldura si umiditate  mai intense, clima continentala contrastand cu cea oceanica.

      In emisfera sudica, uscatul, mai restrans ca suprafata, reduce contrastul termic, iar amplitudinile termice anuale si diurne de pe continenete sunt mai reduse decat in emisfera nordica. Predominarea suprafetei oceanice face ca viteza medie a vantului sa fie mai mare in emisfera sudica.

      Prin influentele directe pe care la manifesta, oceanul este unul dintre principalii factori climatici si, tot el, sursa esentiala a vaporilor de apa, care determina cantitatea de precipitatii.


      Desalinizarea apei oceanice


      Volumul de apa al Terrei a rams de milioane de ani acelasi. Acest echilibru fragil se afla in pericol datorita multiplelor activitati desfasurate de om si ale caror consecinte se manifesta printr-o crestere, de la an la an, a consumului de apa in toate tarile. Evident ca, privit cantitativ, acest consum are valori diferentiate, care se inscriu in general intre 30l/zi pe locuitor in tarile slab dezvoltate si 2000l/zi in tarile industrializate. De remarcat faptul ca se consuma numai apa dulce, al carei volum este de 37,8 mil.km3, din care utilizabila direct este numai apa raurilor (0,01%) si a lacurilor (0,35%), restul aflandu-se in ghetari (77,2%), ape subterane (22,4%) si in vaporii din atmosfera (0,04%).

      Consumuri mari de apa dulce se inregistreaza mai ales in industrie si agricultura, dupa care urmeaza consumul casnic, care solicita si el milioane de metri cubi indeosebi in mediul urban, unde se afla o populatie mai numeroasa (Bucurestiul are nevoie zilnic de 1,435 mil.m3 zilnic).

       Consumul de apa in crestere nu ar constitui o problema daca ar putea fi utilizata direct, si de catre toate tarile. Procesul tehnologic de desalinizare a apei de mare este cunoscut, dar inca foarte costisitor.

      Cursa pentru constrirea uzinelor de desalinizare a apei de mare se afla in plina desfasurare. Daca in 1975 functionau in lume 1 036 de astfel de uzine, cu 0 productie de 2,1 mil.m3/zi, in 1991 erau deja 2 154, cu o capacitate zilnica de 6,8 mil.m3, iar in anul 2000 o cantitate nici pe departe satisfacatoare, fiind cunoscuta lipsa apei in multe regiuni ale lumii.

      Numeroase uzine de desalinizare functioneaza in zona Golfului, in tarile cunoscute pentru productii importante de petrol, cu mari resurse financiare, cu o populatie in crestere numerica, cu mari proiecte industrializale, precum si cu unele de dezvoltare a agiculturii bazate pe irigatii, in ciuda lipsei apei. Astfel, numai in Arabia Saudita exista capacitati de circa 3 mil.m3/zi, in Emiratele Arabe Unite de 800 000 m3/zi, in Kuweit de 600 000 m3/zi, iar in Iran  de

100 000 m3/zi.

Pag. 2/6


      Oceanul sursa de energie inepuizabila


      Apele Oceanului Planetar detin un imens potential energetic, care poate fi valorificat pentru producerea de energie electrica. Principalele surse de energie luate in considerare, cel putin la nivelul tehnicii actuale, se refera la: maree, curenti marini, valuri, diferentele de temperatura ale stratului de apa marina si hidrogenul.


      Mareele se produc cu regularitate in anumite zone de litoral de pe glob, cu amplitudini care pot ajunge uneori la 14-18 m, determinand oscilatii lente de nivel ale apelor marine. Pentru o valorificare eficienta a energiei mareelor sunt necesare anumite conditii naturale: in primul rand amplitudinea mareelor sa fie de cel putin 8 m, iar in al doilea rand sa existe un bazin natural, care sa comunice cu oceanul printr-o deschidere ingusta. Aceste conditii natuarale apar numai in 20 de zone ale globului( tarmurile atlantice ale Frantei, Canadei, Marii Britanii, Nordul Australiei, S.U.A., in estul Chinei, etc.)

      Cantitatea de energie disponibila la aceasta sursa, daca ar fi valorificata integral in centralele electrice mareomotrice, ar produce de circa 100 000 de ori mai multa energie electrica dacat toate hidrocentralele aflate in functiune in prezent pe glob.


      Curentii marini sunt purtatorii unor energii cinetice deosebit de mari. Astfel, s-a calculat ca un curent oceanic cu o latime de circa 100 m, 10 m adancime si o viteza de 1 m/s, ar putea oferi, timp de 1 an, o energie de circa 2 mil.kWh.


      Valurile reprezinta o forma de stocare a energiei transmise de vant, energie calculabila si demna de luat in considerare. Calculele au evidentiat ca valurile cu inaltimea de 1 m, lungimea de 40 m si perioada de 5 au o putere disponibila de circa 5kw pe un front de 1 m latime.

       Se afla in studiu si unele proiecte ce urmaresc valorificarea energie marii prin utilizarea diferentei de temperatura dintre diferitele straturi ale apei Oceanului Planetar. In mod frecvent, in apele marilor calde exista diferente mari de temperatura intre straturile de suprafata si cele de adancime, care ar putea permite functionarea unor intalatii energetice pe baza folosirii a doua surse de caldura cu temperaturi diferite.

      Utilizand acest principiu al diferentelor de temperatura, care uneori poate fi de 15-20°C, au  fost construite doua uzine: una in Cuba, in 1940, si alta in Côte dIvoire, care au funtionat doar cativa ani. In prezent, in S.U.A. se afla intr-o faza avansata un proiect care prevede construirea unei astfel de uzine, pe tarmul

Golfului Mexic, cu o putere de 400 Mw.

Pag.4/6


      Hidrogenul poate fi obtinut de apele marii in cantitati practic inepuizabil, prin procedeul, cunoscut in chimie, de oxidare-reducere. Hidrogenul obtinut in acest mod poate fi lichefiat si stocat sau transportat prin conducte. El reprezinta un excelent combustibil sau carburant, usor de depozitat, de transportat la mari distante si, ceea ce trebuie subliniat, reinnoibil prin arderea lui, apa reintra in circuit fara sa polueze. Hidrogenul se foloseste deja in S.U.A si Japonia.


      Petrolul si gazele naturale se exploateaza in cantitati impresionanate din platformele submarine ale marilor si oceanelor. Ele reprezinta principalele resurse extrase din Oceanul Planetar, luand in calcul volumul si valoarea economica ale acestora.

      Hidrocarburile sunt cantonate, de obicei, in depozitele sedimentare, depozite care se afla in proportie de circa 65% in domeniul marin, ceea ce subliniaza potentialul deosebit ale mediului marin.

      Suprefetele din regiunile submarine care au rezerve certe sau probabil se cifreaza la peste 30mil.km2, din care 1,8% sunt foarte bogate si situate platformele submarine, 15,3% din suprafata mentionata are o importanta medie si 40,2% nu este econimica in prezent, celelate fiind lipsite de perspective imediate.

      Rezervele submarine de petrol si gaze sunt apreciate la 35 40% din totalul mondial, din care 55% localizate numai in platformele continentale. Pe bazine oceanice, rezervele cele mai mari le detine Oceanul Pacific cu 33,5%, urmat de Oceanul Atlantic cu 28,5%, Oceanul Artic cu 17%, Oceanul Indian cu 15% si Sectorul Oceanic Antarctic cu 4%.

      In prezent au fost indentificate peste 1000 de zacaminte submarine de petrol si gaze naturale, dintre care peste 400 se afla deja in exploatare.

     

      Resursele minerale din mari si oceane

      Oceanul Planetar constituie un imens depozit ce contine substante minerale, utile care sunt exploatate in regiunile continentale.Aici exista mari cantitati de minerale, atat pe fundul marii, cat si dizolvate in apa, insa adeseori costul recuperarii lor depaseste cu mult valoarea acestora.In masa sedimentelor marine sau pe suprafata lor se gasesc numeroase substante minerale de interes economic.

      In substratul platformelor continentale s-a descoperit o serie de minerale cu importanta economica:

  • Saruri de potasiu in Marea Baltica(Polonia) si Golful Mexic;
  • Zacaminte de sulf in Golful Mexic;
  • Minereu de fier in Golful Finic, Canada.

Pag. 4/6

   Depozite detrice constituie rezultatul eroziunii rocilor preexistente, materialul rezultat fiind transportat de rauri in ocean.Depozitul dertitic este constituit din:

  • Magnetit;
  • Ilmenit;
  • Titanit;zirconiu;
  • Columbit;
  • Casiterit;
  • Wolframit;
  • Diamant;
  • Crom, etc.

Nisipul si piertisul reprezina cea mai cea mai abundenta rezerva de material detritic.

  Nodulii polimetalici- reprezinta concretiuni minerale care tapiseaza fundul oceanului la adancimi mari ale apei, de 4000-6000m, alcatuiti de diferite elemente, intre care predomina nichelul, cobaltul, fierul sau cuprul.

     Estimarile care se refera la nodulii polimetalici sunt:numai in Oceanul acific ar fi 1500miliarde tone de nodului; din cele peste 100 „campuri” cu noduli identificate numai unul daca ar fi exploatat ar satisface: 2% din cererea de mangan, 8% cobalt, 15% nichel, 0,15 cupru.

     Incepand din anii 70 aceste „pepite” ale marilor au facut obiectul unor cercetari. Tarile industrializate SUA, Japonia,m Canada, Germania, Franta si Rusia participa la prospectiuni de prospectare a nodulilor si amenajarea unor statii submarine, foarte costisitoare,de altfel.


      Resurse minerale dizolvate in apa de mare constituie o alta bogatie imensa.In apa marina au fost identificate peste 60 de elemente, dar numai cativa compusi sunt recuperati actualmente din ocean:clorura de sodiu, bromul (peste 110 mil.tone/an), magneziul( 115 mil.tone/an), uraniul.


        Resursele biologice ale mediului marin. Apele oceanului sunt populate de o mare diversitate de organisme vegetale si animale.

        Adeseori se considera ca problemele alimentare cu care se confrunta multe regiuni de pe Terra ar putea fi rezolvate printr-o valorificare adecvate a resurselor biologice ale oceanului,”Fructele „ marii nu pot fi insa culese cu usurinta.




Pag. 5/6


       Resursele vegetale reprezinta indeosebi prin fitoplancton( plante plutitoare) constituie cele mai importante forme de viata din domeniul marin, ele transformand prin fotosinteza apa si bioxidul de carbon in materialul organic ce formeaza baza lantului trofic a organismelor din ocean.

         Dintre vegetale, cele mai intrebuintate sunt algele:

  • Verzi;
  • Brune;
  • Rosii.

          Folosite in hrana omului pentru salate, jeleuri sau acestea se adauga in furaje si ca ingrasaminte.Cultura algelor se fac in mediul natural

( golfuri, bazine adapostite) si in mediu artificial (bazine amenajate, laboratoare). Sunt cultivate frecvent algele din genurile: Ulva, Laminaria, Porphyra, Undaria, etc.

            Tari cu suprafete intinse de culturi intense de alge sunt: Japonia, China, Coreea de Sud, Indonezia, Filipine, India, Franta, SUA.


         Principalul mijloc de valorificare a resurselor alimentare din ocean il reprezinta, totusi, pescuitul ( pesti-peste 25000 de specii, moluste, crustacei) vanarea mamiferelor marine ( balene, delfini, foci) a reptilelor marine ( broaste testoase ).

             Romania detine un patrimoniu piscicol alcatuit din 496,3 mii ha de apa ( in care sunt incluse: 98,3 mii ha cu helestee, iazuri, pepiniere piscicole; 12 mii ha de lacuri si balti;298 mii ha in Delta Dunarii; 88 mii ha lacuri de acumulare) la care se adauga 25 mii km2de ape ale Marii Negre, precum si apele Dunarii(1175 km lungime) cu reteaua interioara de rauri.











Pag. 6/6