| Referate | Director web | Adauga link | Contact |





       

       Nascut la 1 martie 1837 in satul Humulesti, judetul Neamt, Plasa de Sus, din parinti romani: Stefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulesti si sotia sa Smaranda, nascuta David Creanga, din satul Pipirig, judetul Neamt.

       In casuta taraneasca din Humulesti, de unde se vad ruinele Cetatii Neamt, in familia lui Stefan si a Smarandei se nasc 8 copii: ION, Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile si Petre. Ultimii 3 baieti pier de copii. Ecaterina moare in 1893, iar Zahei, Maria si Ileana traiesc pana in 1919.

1846-1853 - Istet si neastamparat, cum se autodescrie mai apoi in AMINTIRI DIN COPILARIE, Nica urmeaza scoala de pe langa biserica, avandu-l dascal pe ,,badita Vasile'', cel luat cu arcanul la oaste. Scoala era intr-o chilie facuta de sateni, la indemnul parohului Ion Humulescu. Permanentii vizitatori sositi azi la Humulesti vad nu numai muzeul din casuta, dar si biserica sau drumul spre Ozana, unde se scalda Ionica. Apoi, mama Smaranda il da in primire tatalui ei David Creanga. Acesta il duce, impreuna cu fiul sau  mai mic Dumitru, tocmai pe Valea Bistritei, la Brosteni, unde invata cu un profesor, N. Nanu, pana la episodul hazliu cu raia si caprele Irinucai.

1853-1854 - E inscris la Scoala Domneasca de la Tg. Neamt, peste apa Ozanei, unde-l are ca profesor pe parintele Isaia Teodorescu. In scriptele scolii, Nica e inscris: Stefanescu Ion.

1854, toamna - Mama Smaranda doreste sa-l faca preot, fiind inscris la ,,fabrica de popi'' : Scoala catihetica din Falticeni, condusa de N. Conta. Aici nu mai este Nica a lui Stefan a Petrei, ci ION CREANGA, nume pastrat toata viata.

1855-1858 - Desfiintandu-se Scoala din Falticeni, Creanga pleaca la Iasi, prin insistentele mamei, care-l dorea neaparat preot. Ajunge elev la Seminarul teologic ,,Veniamin Costachi'' de la Socola. Este notat la toate materiile cu ,,bun'', ,,foarte bun'' si ,,eminent''. Sta la internat, care e gratuit. Termina seminarul - cursul inferior.

1859 - Moare tatal sau, departe de Humulesti, pe mosia Facauti. Cand se fierbe Unirea de la Iasi, Creanga e deja iesean convins, desi nu are voise sa plece din Humulesti. Apoi va scrie: MOS ION ROATA si UNIREA si MOS ION ROATA si CUZA VODA. Se casatoreste cu Ileana, fata preotului Ioan Grigoriu de la biserica 40 de Sfinti-Iasi. La 26 dec. 1859 e hirotonist deacon la biserica ,,Sfanta Treime''.

1864-1865 - In acest an scolar, este elev stralucit la Scoala preparandala vasiliana de la Trei Ierarhi. Maiorescu il apreciaza si-l pune invatator la Scoala primara nr.1 din Iasi. La terminarea scolii preparandale, Creanga se claseaza pe locul I. La 10 iunie 1865 devine institutor, cu certificat de absolvire. Are 28 de ani, e insurat, are si un baiat, Constantin. Acum ii moare si mama, Smaranda, bolnava de epilepsie.

1859-1872 - Timp de 12 ani e slujitor al altarului. La 10 oct. 1872 este exclus definitiv din cler. Il parasise nevasta, trase cu pusca in ciorile care murdareau Biserica Golia si se tunsese ca un civil. Abia in 1993, dupa 122 de ani, s-a luat post-mortem o hotarare reparatorie : Creanga a fost reprimit in randul clerului, ca diacon.

1864-1889 - Timp de 25 de ani, Creanga slujeste scoala, fiind un excelent pedagog, chiar daca fusese destituit din invatamant intre 1872-1874. E autorul unui nr de 4 manuale scolare, scoase in colaborare cu alti institutori.

1873 - Dupa un proces lung, tribunalul da o decizie de divort si Creanga are castig de cauza, in procesul cu Ileana, primind copilul in ingrijire. Constantin avea 12 ani si tatal sau grijuliu cauta o casuta potrivita. O gaseste in mahalaua Ticau si se muta in bojdeuca de valatuci, acoperita cu dranita. Ca gospodina o aduce pe TINCA VARTIC, o fatatiitoare, cu care va trai toata viata, fara sa se casatoreasca legitim.

1875 - Moment decisiv in viata humulesteanului stabilit in Tincau: il cunoaste pe MIHAI EMINESCU, pe atunci revizor scolar la Iasi si Vaslui. Poetul descopera, la o consfatuire a invatatorilor ori la vreun han iesean, harul nemaipomenit de povestitor a lui Creanga. Devin prieteni pentru totdeauna si petrec la vestita crasma cu hrube BOLTA RECE ori la alte hanuri iesene. E cea mai frumoasa amicitie din istoria literaturii romane. Eminescu il determina sa scrie si-l introduce in cenaclul JUNIMII. Citeste Soacra cu trei nurori. Autor  de manuale devine, la 36 de ani, scriitor, prin grija marelui prieten, care a locuit o vreme in bojdeuca din Tincau., gustand cu placere sarmalele facute de Tinca. Era in anii 1876-1877, inaintea plecarii fratelui Mihai la Bucuresti.

1875-1883 - Sub imboldul poetului, care-I citea si indrepta manuscrisele, sunt compuse  in bojdeuca genialele sale scrieri literare, care incanta toate generatiile de cititori romani.

1883-1889 - Exact in aceeasi perioada cu Eminescu, marele nostru povestitor este bolnav si scrie sporadic. Crizele de epilepsie ii aduc o suferinta de 6 ani. Cand afla, din presa, ca Eminescu e bolnav, il apuca disperarea. Cade chiar in clasa, inaintea scolarilor, stand mult timp prin concedii medicale. Pentru tratament se duce la SLANIC MOLDOVA.

1889, 15 iunie - Creanga afla, tot din ziare, ca la ospiciul dr. Sutu din Capitala s-a stins ,,fratele Mihai''. Plange ca un copil si murmura tremurand de suspine : Badie Mihai ! Dupa cateva saptamani, afla ca - la inceputul de aug - sarmana VERONICA MICLE, cea care venea uneori la bojdeuca, s-a otravit cu arsenic la manastirea Varatec.

1889, 31 dec. - Copii pornesc prin Iasi cu uratul. Inveselit, Creanga coboara din Ticau, spre centru. Intra la o franzelarie de pe Strada Lapusneanu, mancand pofticios gogosi cu dulceata. Impreuna cu prof. Draghici, urca pe Ulita de Sus. Dupa ce beau un coniac, amicul il conduce pana aproape de bojdeuca. Isi ureaza ,,La multi ani ! ''. Primeste colindatorii, amintindu-si cum umbla la urat prin Humulestii natali. In noaptea bucuriilor, el isi da duhul. Afland vestea, prietenii l-au pus in sicriu. Cand sa-l scoata, parca bojdeuca nu-l lasa sa plece la cimitir. Cosciugul - prea mare ; usile - prea stramte. Amicii strica zidul din lut, dintre ferestruicile odaii de curat. Prin spartura e scos sicriul si dus la ,,ETERNITATEA'', unde e inmormantat pe 2 ian. 1890.