| Referate | Director web | Adauga link | Contact |



Impozitul pe profit


Impozite notiuni generale

Continutul si rolul impozitelor

Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile persoanelor fizice sau juridice, cu caracter obligatoriu si cu titlu nerambursabil, la dispozitia statului si care nu presupune o contraprestatie din partea acestuia.

Potrivit art. 138 alin. 1 din Constitutia Romaniei, impozitele datorate bugetului de stat se stabilesc numai prin lege.

Caracterul obligatoriu presupune ca plata impozitelor catre stat este o sarcina impusa tuturor persoanelor fizice si juridice care realizeaza venituri din: salarii, profit, veniturile realizate de liber profesionisti, etc.

Rolul principal al impozitelor datorate statului este acela de procurare a resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice.

Pe plan social, rolul impozitelor este de redistribuire a unei parti din produsul intern brut intre clasele si paturile sociale, intre persoanele fizice si cele juridice.

Limita impozitelor este influentata de factori externi si interni, printre care pot fi mentionati:

a) din categoria factorilor externi mentionam: nivelul produsului intern brut pe locuitor; nivelul mediu al impozitului si progresivitatea impunerii; prioritatile stabilite de catre stat in ce priveste destinatia resurselor financiare concentrate la dispozitia sa; natura institutiilor politice.

b) in cadrul factorilor interni care influenteaza limita impozitelor locul cel mai important il ocupa progresivitatea cotelor de impunere, precum si modul de determinare a materiei impozabile.

       

Principiile de impozitare

Impunerea reprezinta un complex de masuri si operatii ce au ca scop stabilirea impozitului datorat statului. Aceasta are atat o latura de natura politica, cat si una de ordin tehnic (concretizata in metodele si tehnicile utilizate pentru stabilirea marimii obiectului impozabil si a cuantumului impozabil).

Prin latura politica se urmareste ca fiecare impozit sa raspunda unor anumite cerinte si sa fie in concordanta cu anumite principii.

Potrivit lui Adam Smith, reprezentant de seama al economiei politice clasice din sec. XVIII-XIX, la baza politicii fiscale a statului ar trebui sa stea mai multe principii si anume:

a) principii de echitate fiscala, presupun impunerea diferentiata a veniturilor si scutirea de plata impozitelor persoanelor cu venituri mici, adica stabilirea unui minim impozabil.

Un rol deosebit in respectarea echitatii fiscale il are felul impunerii utilizate: impunere in suma fixa sau impunere in cota procentuala (care poate fi in cote proportionale, progresive si regresive).

Cea mai des intalnita forma de impunere este cea in cote procentuale, aceasta utilizandu-se atat in cazul impozitelor directe, cat si in cazul impozitelor indirecte;

b) principiile certitudinii impunerii, presupun ca marimea impozitelor datorate de fiecare persoana fizica sau juridica sa fie certa si nu arbitrara, iar termenele si modalitatea de plata sa fie clare pentru toti contribuabilii;

c) principii de politica fiscala, presupun realizarea incasarii impozitelor cu minimum de cheltuieli.

Introducerea unui impozit impune ca acesta sa aiba un randament fiscal ridicat, sa fie stabil si elastic.

Pentru ca un impozit sa aiba un randament fiscal ridicat, trebuie indeplinite anumite conditii si anume:

- impozitul sa aiba caracter universal, adica sa fie platit de toate persoanele fizice si juridice, care obtin venituri;

- sa nu existe posibilitati de sustragere de la impunere a unei parti din baza impozabila;

- volumul cheltuielilor privind stabilirea bazei impozabile, calcularea si perceperea impozitelor sa fie cat mai redus.

Un impozit este considerat stabil atunci cand randamentul ramane constant de-a lungul ciclului economic, adica atunci cand nu este influentat de volumul productiei si al veniturilor atat in perioadele de crestere economica, cat si in cele de criza.

Elasticitatea impozitului se refera la adaptarea acestuia la necesitatile de venituri ale statului.

d) principii de politica economica

Prin introducerea unui impozit statul nu urmareste numai procurarea de venituri necesare acoperirii cheltuielilor publice, ci si folosirea acestuia ca mijloc de stimulare sau de reducere a productiei sau consumului unor marfuri, precum si de restrangere sau extindere a relatiilor comerciale cu alte tari.

e) principii social-politice

Prin politica fiscala promovata de unele state se urmareste realizarea unor obiective de ordin social-politic, ca de exemplu mentinerea influentei partidului de guvernamant in mijlocul unor categorii sociale.


Clasificarea impozitelor

In practica financiara se intalneste o diversitate de impozite care se deosebesc nu numai ca forma, ci si in ceea ce priveste continutul.

a) dupa trasaturile de fond si forma, deosebim:

  1. impozite directe, care la randul lor pot fi:
  • reale (impozitul pe cladiri, impozitul pe venitul agricol, etc.)
  • personale impozitul pe venit
  1. impozite indirecte: accize, taxa pe valoarea adaugata, taxe vamale, taxe de timbru si inregistrare, etc.

b) dupa obiect, deosebim:

  1. impozite pe venit
  2. impozite pe cheltuieli

c) dupa scopul urmarit:

  1. impozite financiare
  2. impozite de ordine

d) dupa frecventa care se realizeaza:

  1. impozite permanente
  2. impozite incidentale

e) dupa institutia care le administreaza:

  1. impozite ale administratiei publice centrale
  2. impozite ale administratiei publice locale










Impozitul pe profit

       Profitul este o forma de venit obtinut prin intermediul unei activitati economice, ca urmare a investirii unui capital. Pentru ca venitul realizat sa poata fi calificat profit, este necesar ca activitatea economica sa fie desfasurata cu scopul obtinerii de beneficiu.

       Aceasta subliniere este foarte importanta, intrucat, in practica, exista situatia in care o entitate desfasoara o activitate producatoare de venit ce nu este calificata drept profit, pentru ca nu exista intentia obtinerii unui beneficiu, ci veniturile sunt destinate sustinerii unei alte activitatii proprie entitatii respective. Este cazul persoanelor juridice fara scop lucrativ.

       Impozitul pe profit este un impozit direct care se aplica beneficiului obtinut din desfasurarea unei activitati economice. El reprezinta una din principalele surse de venituri ale bugetului de stat.


Instituire si evolutie

       Redefinirea dreptului de proprietate, aparitia agentilor economici cu capital de stat privat si mixt, reconversia proprietatii publice in proprietate privata, a necesitat eliminarea transferuluii subiectiv si automat a beneficiilor catre bugetul de stat.

Odata cu crearea cadrului legal pentru desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative in industrie, comert, servicii,  conform Decretului Lege nr 54/1990, impunerea prifiturilor obtinute de intreprinderile mici si mijlocii cu scop lucrativ, s-a facut prin aplicarea unor cote progresive (intre 1% si 50%) pe transe de profit, transa pana la 50000 lei fiind scutita.

       Dupa aparitia Legii 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale si a Legii 31/1990 privind societatile comerciale, prelevarile pentru societate din valoarea productiei nete si varsamintele din beneficii au fost inlocuite prin introducerea incepand cu anul 1991 a impozitului pe profit.

       Tehnica de impunere s-a caracterizat prin instabilitate. Aceasta a fost generata de modificarile stabilite in mod succesiv printr-un ansamblu de acte normative : Legea 12/1991, Legea 55/1991, Legea 35/1991, HG 804/1991, HG 127/1991, OG 70/1994 modificata prin OG 34/1995 si OG 23/1996.

       Studierea ajustarilor aduse tehnicii de impunere a profitului permite evidentierea mai multor etape:

       Prima etapa (anul 1991) s-a caracterizat prin impunerea pe cote progresive pe transe de profit, transa pana la 25000 lei fiind exonerata. Pentru restul de 66 transe cotele au fost cuprinse intre 2,5% si 77%. Concomitent s-au acordat o seama de facilitati fiscale. Numarul mare de cote si transe nu a asigurat o previzionare optima a cuantului monetar al fluxurilor fiscale si a incidentei acestora asupra gestiunii financiare a intreprinderilor

       In a doua etapa (1991-1994 inclusiv) s-a aplicat impunerea prin cote proportionale pe 2 transe de profit;

Pana la 1000000 lei                       30%

Peste 1000000 lei                           45%

       Aceasta decizie desi a contribuit la simplificarea administrarii impozitului, si a prognozarii dimensiunii prelevarii, nua fost corelata cu dimensiunea si potentialul financiar real al agentilor economici . Practic s-a urmarit cresterea neutralitatii impozitului. Totusi principiul neutralitatii a fost denaturat de ansamblul facilitatilor fiscale stabilite, prin care nu s-a reusit atingerea finalitatilor dorite. Acestea au ramas simple costuri fiscale, care in loc sa genereze crestera capitalului productiv si a materiei impozabile, au facilitat evaziunea fiscala.

       Prin acordarea unor facilitati fiscale, s-a dorit stimularea aparitiei unui sector privat viabil si atragerea capitalului strain. In practica aceasta finalitate a fost distorsionata. Exonerarile, deducerile, reducerile de natura fiscala au urmarit obtinerea unor finalitati fie sociale,fie ecologice, fie economice.

       Decizia de reducere cu 50% a impozitului aferent profitului utilizat pentru tehnologii si investitii destinate protejarii mediului a urmarit obtinerea unei finalitati ecologice. Totusi aceasta a fost insuficienta pentru eliminarea efectelor fluidelor si produselor poluante, sau pentru a induce comportamente responsabile.

Facilitatile economice au cuprins:

       -deducerea din baza impozabila a veniturilor realizate in scopul cresterii calitatii produselor, precum si cele destinate reclamei si publicitatii;

       -reducerea cu 50% a impozitului aferent prfitului reinvestit in scopul dezvoltarii, modernizarii si obtinerii de profit suplimentar        

       -reducerea cu 25% a impozitului pe profitul realizat de agentii economici cu capital strain ce realizau o seama de investitii, creau un anumit numar de locuri de munca, intermediau furnizarea unor materii prime necesare Romaniei,etc.

       Principala cauza a cresterii numarului de agentii economici inmatriculati la sfarsitul anului 1994 a constituit-o modificarea regimului de impozitare a profitului incepand cu 1 ianuarie 1995, prin care exonerarile temporare erau eliminate. Acestea au fost utlizate in scopul sustragerii de la plata impozitului, prin infiintarea de noi societati comerciale principalul scop fiind de a beneficia de scutirile legale. Toate aceastea  au contribuit la cresterea costurilor de gestiune a impozitelor la nivel administratiei fiscale, care s-au adaugat la costurile determinate de acordarea facilitatilor.

       Facilitatile acordate investitorilor straini au dus la distorsionarea relatiilor concurentiale intre capitalul autohton si cel strain. Evaziunea fiscala si acordarea de facilitati suplimentare investitorilor au influentat asupra incasarilor cuvenite la bugetul de stat avand ca rezultat stricarea relatiilor de piata intre agentii economici pe cale legistlativa.

       In a treia etapa (1995-1996) s-a urmarit cresterea neutralitatii impozitului pe profit, prin stabilirea unei cote normale de 38% si eliminarea exonerarilor temporare acordate agentilor economici nou infiintati. In acelasi timp, prin intermediul cotei, amortizarii deductibile fiscal, creditului fiscal, tehnicii de actualizare la inflatie si de plata s-a urmarit obtinerea unor facilitati de natura economica.

       Dearece profitul brut al persoanelor juridice romane era lovit de impozitarea dubla, intai cu 38%, iar apoi 10% pentru cel distribuit actionarilor sau asociatilor, iar persoanele juridice straine erau impozitate doar cu 38%, s-a aplicat o cota suplimentara de 6,2% pentru impunerea profitului acestora diu urma .In acest mod s-a influentat decizia investitorilor de capital, alegerea de catre acestia a persoanelor juridice romane sau straine pornind de la baze realtiv egale din punctul de vedere fiscal legat de impozitarea profitului.

       Profitul BNR, obtinut dupa deducerea cheltuielilor deductibile si a fondului de rezerva legal, a fost supus impozitarii cu o cota de  80%, partea lasata la dispozitia Bancii Nationale fiind destinata realizarii si functionarii sistemului de decontari interbamcare.

       Persoanele juridice cu scop lucrativ ce obtin cel putin 80% din venituri din agricultura, sunt supuse unei cote de impozitare de 25%. Persoanele juridice ce obtin peste 50% din venituri din organizarea de jocuri de noroc sau baruri sau cluburi de noapte, suporta o cota aditonala de 22%.

       Initial tehnica de impunere a profitului, determinarea profitului impozabil, acordarea de facilitati fiscale si modul de plata a obligatiilor fiscale, a cuprins unele reglementari specifice pentru contribuabilii mici, mari si respectiv persoanele juridice straine. Concomitent s-au stabilit conditii cumulative pe care trebuiau sa le indeplineasca contribuabilii pentru a fi incadrati in una din cele doua categorii.

       Determinarea profitului impozabil realizat de contribuabilii mari si de persoanele juridice straine printr-un sediu permanent, s-a calculat ca diferenta intre patrimoniul net de la sfarsitul anului fiscal si cel de la inceputul aceluiasi an, minus aportul efectuat la capitalul social in cursul anului si veniturile neimpozabile, plus cheltuielile nedeductibile. 

       Pe baza profitului impozabil de al sfarsitul anului fiscal se determina impozitul pe profit de la sfrsitul si platile anticipate in contul impozitului pe profit pe tot parcursul anului fiscal urmator.          

       Pentru contribuabilii mici, profitul impozabil se calculeaza lunar, cumulat de al inceputul anului fiscal, stabilindu-se ca diferenta intre venituri si cheltuielile aferente veniturilor realizate, cu exceptia cheltuielilor nedeductibile.

       Contribuabilii mari si persoanele juridice straine au beneficiat de dreptul de a raporta si recupera pierdrerile in urmatorii cinci ani fiscali din profitul impozabil datorat, pe cand, cei mici raportau pierderea lunar pana la recuperarea acesteia, dar fara a depasi 36 luni de la inregistrare.

       In a patra etapa (inceputa in 1997) tehnica de impozitare a profitului s-a simplificat. A disparut distinctia dintre contribuabilii mici si mari. Cu unele exceptii tehnica impunerii profitului, a devenit aproape identica cu cea aplicata anterior contribuabililor mici.   

       Cota normala de impunere de 38%, diminuarile si majorarile de cota, precum si tehnica de aplicare a acestora s-au mentinut cu o singura exceptie: cota aditionala de 22% aplicata societatilor care obtineau peste 50% din venituri din organizarea de jocuri de noroc, sau care dispuneau de baruri si cluburi de noapte, se aplica, in prezent, numai acelei parti din profitul impozabil aferente ponderii  veniturilor provenite din activitatile mentionate mai sus in totalul ventiturilor obtinute de firme.

       Exonerarile de la plata impozitului au fost extinse, in scopul obtinerii unor facilitati sociale. Astfel s-au acordat exonerari pentru asociatiile de binefacere, cooperativele care functioneaza ca unit protejate, organizatiile de nevazatori si invalizi, asociatiile persoanelor cu handicap fizic si intelectual si unitatile economice ale acestora, unitatile apartinand diferitelor culte religioase.

       Prin reducerile de impozit s-au urmarit finalitati de natura sociala, economica si ecologica. Totusi suma reducerilor acordate a fost limitata la 50% din  impozitul pe profit determinat inainte de aplicarea reducerilor. S-a stabilit si o prioritate pentru aplicarea reducerilor.

       S-au mentinut si/sau modificat reduceri la impozitul pe profit pentru agentii economici care angajeaza persoane cu deficiente fizice si intelectuale ,agentii economici care produc bunuri de export, agentii economici care reinvestesc in modernizare si dezvoltare.

       Decizia de limitare a sumei totale a reducerilor a urmarit mentinerea unei relatii directe intre facilitatile fiscale acordate si asumarea unor obligatii de catre agentii economici, concomitent cu asigurarea unui anumit grad de protectie a finantarii bugetului statului. Ordinea de prioritate a reducerilor reflecta importanta acordata sustinerii procesului de privatizare, integrarii intr-o activitate economica a persoanelor cu handicap si corectarii balantei comerciale, concomitent cu stimularea unor investitii.

       Fluxurile de trezorerie legate de plata impozitului pe profit de la nivelul agentilor economici de stat si repectiv cele de incasare de la nivelul bugetului de stat sau bugetelor locale, sunt influentate de tehnica evaluarii prin echivalenta pentru ultima luna din an si de sfera aplicarii tehnicii decalajului.

       Prin lege se stabileste ca BNR si societatile bancare de rang doi sa plateasca impozitul in luna urmatoare realizarii profitului. Pentru ultima luna din an bancile platesc un impozit egal cu cel din luna noiembrie urmand ca regularizarea sa se faca pana la termenul stabilit pentru depunerea bilantului.

Pentru restul agentilor economici s-a stabilit aplicarea tehnicii decalajului. Acestia sunt obligati sa plateasca impozitul trimestrial, in prima luna a trimestrului urmator celui in care s-a realizat profitul. Pentru ultimul trimestru, impozitul pe profit se calculeaza insumand impozitul pe octombrie si de 2 ori impozitul pe noiembrie (pentru decembrie considerandu-se un impozit egal cu cel pe noiembrie). In 1997 tehnica decalajului nu s-a aplicat, toate societatile calculand impozitul dupa metoda aplicata bancilor.

       Modificarile aduse tehnicii de impozitare a profitului s-au produs in conditiile liberalizarii treptate a preturilor factorilor de productie, ale renuntarii in etape la alocarea directionata a resurselor bugetare catre unii agenti economici din unele sectoare de activitate prin subventii si credite bancare.

       Existenta in economie a preturilor administrate alaturi de cele liberalizate a distorsionat semnalele pietei, si a influentat alaturi de alocarea directionata ,a resurselor in mod diferentiat asupra veniturilor, cheltuielior  si rezultatelor agentilor economici.

       Pentru eliminarea evaziunii fiscale legale eliminarea multiplelor cote  de impunere  costituea o necesitate. Politica economica si tehnica de impunere a profitului nu au cotribuit la aparitia, dezvoltarea si consolidarea unui actionariat energic si dinamic. 







                       

  1. Baza legala, platitori
  2. Facilitati fiscale
  3. Determinarea profitului impozabil
  4. Determinarea veniturilor persoanelor nerezidente
  5. Termen de plata si majorari de intarziere
  6. Obligatiile platitorilor
  7. Controlul impozitului pe profit si sanctiunile aplicate


Baza legala, platitori

Impozitul pe profit este reglementat de Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 republicata, cu modificarile ulterioare.

Sunt obligate la plata impozitului pe profit:

- persoanele juridice romane, pentru profitul impozabil obtinut din orice sursa, atat din Romania, cat si din strainatate;

- persoanele juridice straine care desfasoara activitati printr-un sediu permanent in Romania, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu;

- asocierile dintre persoanele fizice romane si persoanele juridice romane, care nu dau nastere unei persoane juridice pentru veniturile realizate, impozitul calculandu-se si varsandu-se de catre persoana juridica.


Facilitati fiscale

Sunt exceptati de la plata impozitului pe profit:

- trezoreria statului, pentru operatiunile din fondurile publice derulate prin contul general al trezoreriei;

- institutiile publice, pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru veniturile extrabugetare si disponibilitatile realizate si utilizate potrivit Legii privind finantele publice, daca legea nu prevede altfel;

- organizatiile de nevazatori si de invalizi, asociatiile persoanelor handicapate si unitatile economice ale acestora, constituite potrivit prevederilor Legii nr. 21/1994 pentru persoanele juridice;

- asociatiile si fundatiile, atunci cand utilizeaza cel putin 80% din veniturile obtinute din orice surse, in scopul realizarii obiectivelor pentru care au fost autorizate, inclusiv cheltuielile pentru investitii si dotari, precum si cheltuielile de functionare;

- cooperativele care functioneaza ca unitati protejate, special organizate potrivit legii;

- unitatile apartinand cultelor religioase;

- institutiile de invatamant particular acreditate, precum si cele autorizate pentru veniturile realizate din activitatea de invatamant, cu conditia utilizarii acestora, pentru baza tehnico-materiala;

- asociatiile de proprietari constituite ca persoane juridice potrivit Legii nr. 114/1996, pentru veniturile obtinute din activitati economice si care servesc pentru imbunatatirea confortului si a eficientei cladirii, pentru intretinerea si repararea proprietatii comune.


Determinarea profitului impozabil

Impozitul pe profit se calculeaza prin aplicarea cotelor de impozit asupra profitului impozabil.

In Romania, cota de impozit pe profit este de 38%, cu urmatoarele exceptii:

- pentru Banca Nationala a Romaniei, cota de impozit este de 80%;

- contribuabilii avizati si atestati de Ministerul Finantelor, care obtin venituri si in domeniul jocurilor de noroc sau din activitatea barurilor si cluburilor de noapte, platesc o cota aditionala de impozit de 22%, asupra partii din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor din aceste activitati;

- cota de impozit pentru contribuabilii care realizeaza anual cel putin 80% din venituri din agricultura, este de 25%.

Profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile din livrarea bunurilor mobile, a celor imobile pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, servicii prestate si lucrari executate, inclusiv veniturile obtinute din livrarile de bunuri mobile si imobile vandute in rate sau in leasing, si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, la care se adauga cheltuielile nedeductibile.

Sunt considerate cheltuieli deductibile:

- contributiile pentru constituirea de fonduri cu destinatie speciala, reglementate de legislatia in vigoare;

- cheltuielile efectuate pentru realizarea bunurilor mobile livrate si a bunurilor imobile vandute in baza unui contract de vanzare cu plata in rate sau in leasing;

- cheltuielile, rezultate din anularea datoriilor ca urmare a transferului de actiuni sau de parti sociale de la FPS, conform conventiei;

- alte cheltuieli numai daca sunt aferente realizarii veniturilor. Daca o cheltuiala este aferenta mai multor activitati, ea se repartizeaza pe activitatile respective.

Cheltuielile pentru care nu se admite deducerea sunt:

- impozitul pe profit datorat;

- amenzile si penalitatile datorate catre autoritati;

- cheltuieli pentru protocol, reclama si publicitate, sponsorizare peste limitele legale;

- sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor si provizioanelor, peste limita legala;

- sumele care depasesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, conform legilor bugetare;

- cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsa din gestiune sau degradate si neimputabile, TVA aferent acestora, TVA colectat aferent bunurilor si serviciilor folosite in scop personal sau predate cu titlu gratuit, TVA aferent bunurilor acordate salariatilor sub forma avantajelor in natura, precum si TVA nedeductibil aferent cheltuielilor de protocol ce depasesc cota prevazuta de legislatia in vigoare;

- cheltuielile de delegare, de detasare si de deplasare in interesul serviciului care depasesc plafoanele prevazute pentru salariatii institutiilor publice si a regiilor autonome cu specific deosebit;

  • cheltuielile de asigurare care nu privesc activele corporale si circulante;

- discounturile, remizele sau alte reduceri de pret acordate clientilor, in cazul in care acestea nu sunt evidentiate distinct in documentele de vanzare;

  • cheltuielile cu perisabilitatile peste limitele legale;
  • orice alte cheltuieli care nu sunt aferente realizarii veniturilor.


Determinarea veniturilor persoanelor nerezidente

       Persoanele juridice straine, care desfasoara activitati printr-un sediu permanent in Romania, datoreaza impozit pentru profitul aferent activitatilor respective.

       La cota de impozit de 38%, se adauga o cota aditionala de 6,2%.

       Se considera venit aferent unei activitati desfasurate in Romania, daca este :

  • atribuibil unui sediu permanent din Romania al unei persoane juridice nerezidente;
  • platit persoanelor juridice sau fizice nerezidente pentru serviciile prestate in Romania;

- obtinut din sau in legatura cu proprietatile imobiliare in Romania ( inchiriere sau instrainare );

- obtinut din instrainarea de catre un rezident roman, persoana juridica, a unei proprietati situate in strainatate, alta decat activele aferente desfasurarii unei activitati in afara teritoriului Romaniei.

Prin sediu permanent se intelege locul prin intermediul caruia  o activitate este condusa direct sau prin intermediul unui agent dependent si include : un birou, o sucursala, o agentie, o fabrica, un magazin, o mina, un loc de extractie al gazului si petrolului, un santier de constructii, etc.

Un sediu permanent nu include : folosirea de spatii de depozitare sau distribuire de marfuri, mentinerea unor stocuri de marfuri si bunuri apartinand unei activitati doar pentru stocarea, distribuirea acestora, etc.  

Pentru reflectarea reala a profitului impozabil ala sediului permanent se scad numai cheltuielile aferente realizarii veniturilor acestuia.

Cheltuielile de conducere si cheltuielile de administrare care depasesc 3% din veniturile totale realizate in Romania sunt cheltuieli nedeductibile fiscal.


Termen de plata, majorari de intarziere

Plata impozitului pe profit se efectueaza trimestrial, pana la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul urmator, cu exceptia  Bancii Nationale a Romaniei si a societatilor bancare care efectueaza plati lunar, pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care se calculeaza impozitul.


Obligatiile platitorilor

In cursul anului fiscal contribuabilii au urmatoarele obligatii :

       - sa depuna declaratia de impunere pana la termenul de plata a impozitului;

- sa stabileasca corect baza de impozitare.


Controlul impozitului pe profit si sanctiunile aplicate

Controlul impozitului pe profit se realizeaza de catre organele fiscale, carora le revine sarcina de a constata daca impozitul a fost corect determinat, daca contribuabilul a  completat si depus declaratiile de impunere.

In situaria in care acestea  considera ca stabilirea impozitului nu a fost facuta conform legii, vor  face un nou calcul al impozitului si vor comunica in scris contribuabilului modul de stabilire al acestuia.

Pentru nerespectarea prevederilor legale platitorii vor fi sanctionati conform reglementarilor legale in materie.