| Referate | Director web | Adauga link | Contact |



Iarna

de Vasile Alecsandri


comentariu prelucrare de

Alexandra-Andreea STANESCU, Cls. a VI-a A

Scoala Generala nr. 3 „Nicolae Titulescu” Bucuresti

Febr. 2003



Tema

Poezia "larna" face parte din ciclul "Pasteluri", reprezentand cea mai durabila si mai valoroasa parte a liricii lui Vasile Alecsandri. Scrise in liniştea conacului de la Mirceşti, aceste poezii contureaza privelişti surprinse de sensibilitatea poetului, în diverse anotimpuri, impresionand prin dragostea faţa de natură a "bardului de la Mircesti" si prin realizarea artistica a expresiei poetice.

Poetul, desi avea o fire solară, care preferă primăvara si vara, a închinat si iernii

un numar apreciabil de poezii: "larna", "Miezul iernei", "Gerul", "Viscolul", "Sania", "Bradul", "La gura sobei", "Sfarsitul iernei". Acestea înfatisează iarna sub diferite aspecte: instalarea anotimpului alb cu ninsori abundente ("larna"), cu frigul aspru si patrunzator ("Gerul", "Viscolul", "Bradul") sau cu zile însorite, înveselite de imaginea săniilor ("Sania") pana la aparitia primelor semne ale primaverii ("Sfarsitul iernei").

Pastelul "Iarna" contureaza un tablou în alb, de o mare frumusete. Registrul vizual este predominant în conturarea peisajului de iarna.


Universul poeziei

În prima strofa se fixeaza dimensiunile spaţiale ample ale acestui tablou care se întinde din vazduh pana pe pamantul ţarii, sugerat de "ai ţării umeri dalbi". larna apare personificata într-un personaj fantastic, înspaimantator ("cumplita iarna"), care cerne norii de zapada. trimitand "Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada" descrise prin intermediul unui dublu epitet. Imaginea diafana a fulgilor de zapada este realizata cu ajutorul unei sugestive oomparaţii: "Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi".

Poetul surprinde însa, cu strangere de inima, ca aceasta plutire gratioasă se asociaza cu atingerea lor înghetata, care provoaca fiori. Personificarea ţării într-o frumoasa femeie cu "umeri dalbi" este subliniata de tresarirea înfiorata provocata de raceala fulgilor de nea: "Raspandind fiori de gheaţa pe ai ţarii umeri dalbi".


Strofa a doua modifica perspectiva din care este descrisa iarna. Poetul insista

printr-o repetitie de o mare forţa expresivă asupra abundenţei zapezii, cazand continuu, gata sa îngroape totui: "Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!".

Conturul exclamativ al versului asociat cu repetitia verbului sugerează uimirea si spaima resimţite de poet vazand instalarea dominatoare a iernii, cu lungile sale înzapeziri. Atotputernicia iernii inspira primejdia unei ninsori care o sa înghita totul, ca la sfarsitul lumii. Frumoasa ţara, personificata, se îmbraca într-o "zale argintie" gata parca de razboi. Mulţimea epitetelor ("zale argintie", "mandra ţară", "soarele rotund si palid") surprind detalii ale peisajului abia luminat de soarele îndepartat "ca un vis de tinerete printre anii trecatori".

Comparatia accentuează atmosfera de usoara tristeţe determinata de perspectiva trecerii iremediabile a timpului.


Strofa a treia contureaza peisajul terestru pustiu si îngropat sub albul zapezii. Linia orizontului se pierde în imensitatea alba: "Tot e alb pe camp, pe dealuri, impregiur, in departare". Plopii se pierd în zare ca umbre ale vietii disparute: "ca fantasme albe".

Pe întinderea pustie lipsita de orice semne ale vietii, de unde s-au sters urmele si drumul, se vad "satele pierdute sub clabuci albii de fum". Totul se pierde si se

estompează în albul rece al omatului care starneste neliniste si teama. Doar fumul alb ne poarta cu gandul la caldura din vetre, singurul semn de viaţa care se pastreaza în pustiul de zapada.

Repetiţia cuvantului "alb" subliniaza culoarea dominanta a tabloului. Sugestia albului este realizata si prin cuvinte: "zapada", "troiene", „fulgii", "gheaţa", "ninge", "ninsoare" sau "zale argintie" sau prin mijioace fonetice (prin repetitia vocalei "a"): "Tot e alb pe camp, pe dealuri, împregiur, în departare, / Ca fantasme albe plopii însirati se pierd în zare".


Ultima strofa aduce o schimbare în peisajul de iarna. Ninsoarea înceteaza, norii

se risipesc, soarele apare alungand sentimentul de spaima care pusese stapanire pe sufletul poetului. Lumina puternica a soarelui, atat de îndelung asteptat ("doritul soare"), "straluceste si dismiarda oceanul de ninsoare". Metafora "oceanul de ninsoare" aduce sugestia imensitatii albe, iar verbul "dismiarda" completeaza printr-o miscare plina de caldura umana sentimentui de duiosie, ca dupa o lunga despartire. Tabloul de iarna pana atunci neclintit, tacut, lipsit parca de viata, se însufleteste la apariţia saniei care trece peste vai si a sunetului vesel al zurgalailor. SentimentuI de bucurie, de optimism al viefii triumfa în finalul poeziei, risipind spaima.


Poezia "larna" ramane unul dintre cele mai fine pasteluri ale lui Vasile Alecsandri, realizand un tablou de iarna în tonuri delicate. In plan vizual, tabloul amplu impresioneaza prin tonurile alb-argintii, prin orizonturile largi, în care formele se pierd, sub zapada abundenta, într-o lumina palida a unui soare stins, abia zarit dintre nori.

Poetul surprinde cateva detalii specifice ale peisajului: camp, dealuri, plopi, sat, cer înnorat, soare, întindere pustie ("troiene calatoare adunate-n cer gramada", "fiori de gheata", soare lipsit de putere "rotund si palid" abia zarindu-se dintre nori, pamantul întreg îngropat sub noianul de ninsoare s-a transformat într-o "întindere pustie, fara urme, fară drum"). Satele ascunse si ele de zapada se ghicesc dupa fumul alb ("clabuci albii de fum").


Poezia se încheie într-o tonalitate ampla, optimista, alunecarea saniei însotită

de clinchetele de clopoţei risipind nemiscarea si tacerea iemii.


Realizarea artistica

Imaginea iernii atotstapanitoare este realizată printr-o bogata paleta de mijloace  artistice:


Epitetul (simplu sau dublu, antepus sau postpus) are rolul de a da mai multă forta detaliilor tabloului si nuantelor de alb: "fluturi albi", "doritul soare", "anii trecători", "soarele rotund şi palid", "întinderea pustie", "umeri dalbi”, "fantasme albe", "lungi troiene calatoare". Descoperim si un epitet al verbului "voios rasună clinchete" care prin notaţia auditiva dinamizează întregul tablou. Se observa predilecţia pentru inversiunea epitetului, care accentueaza notaţiile tabloului.


Personificarea reprezinta un mijioc artistic important mai ales în prima si în ultima strofa, prin însufletirea unor elemente ale naturii care dobandesc trasaturi

ale lumii vii sau umane: "iarna cerne norii", "fulgii zbor", "cu o zale argintie se îmbraca mandra ţara", "doritul soare dismiarda". Ultima personificare umanizează iarna, care daruieste oamenilor si bucurii.


Comparaţia bine reprezentată în poezie sugereaza aspectui difuz al luminii îndepartate a soarelui, ivit fugitiv dintre nori: "Soarele rotund si palid se prevede pintre nori / Ca un vis de tinereţe printre anii trecatori", dar ne face să percepem usoara tristeţe a poetului gandind cu regret la trecerea anilor tineretii. Comparaţia "Ca fantasme albe plopii însirati se pierd în zare" accentueaza aspectul de pustietate lipsita de viaţa, în care au ramas numai umbrele plopilor pierzandu-se în zare ca un sir de suflete ratacitoare. Se subliniază imaginea de sfarsit de lume datorata caderilor masive de zapada si sentimentui de spaima pe care îl traieste poetul.

Comparatia "Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi aibi" sugerează cu multa gingasie zborul fulgilor de nea asemenea unui "roi de fluturi albi". Personificarea fulgilor se accentueaza prin aceasta comparatie cu un element al lumii vii, plin de viaţa si de miscare.


Repetiţia are rolul de a relua si sublinia cuvinte. sunete care dobandesc o mare

forţa de sugestie: albul tabloului, ninsoarea abundenta, lipsa oricaror semne de viata, de miscare ("fara urme, fara drum"), sentimentui trecerii timpului ("printre nori, printre anii trecatori").


Enumeraţia asociata cu alte mijioace artistice, însumand detalii semnificative,

accentueaza caracterul atotstapanitor al iernii: "Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!", "Tot e alb pe camp, pe dealuri. împregiur, în departare."

Metafora: "Oceanul de ninsoare" sugereaza nemarginirea alba, facand ca tabloul sa se amplifice în adancime.


Prozodia

  Masura versului este ampla, 15-16 silabe şi contribuie la amplificarea dimensiunilor tabloului, la sugestia neclintirii acestuia. Rima împerecheata

confera o muzicalitate discreta, armonizata cu conturul în tonuri uşoare, iar ritmul trohaic creeaza o leganare încetinita a versului, usor monotona, insoţind caderea continua a zapezii. El accentueaza sentimentele de tristete, nelinişte, spaima din primele strofe ale poeziei.

Pastel

Termenul "pastel", preluat din artele plastice, desemneaza un tablou realizat în tuşe palide, delicate, abia creionate. Accentul cade pe imaginile vizuale statice.     PoetuI Vasile Alecsandri este considerat drept creatorul acestui gen în literatura romana prin ciclul de "Pasteluri". Poezia "larna", descriind un tablou din natura în anotimpul alb, exprima sentimentele de neliniste, spaima sau bucurie ale autorului fata de peisajul contemplat. Poezia contureaza imaginile vizuale ale tabloului de iarna cu ajutorul unui limbaj plastic expresiv, în care predomina substantivele si adjectivele, dobandind valori stilistice deosebite (epitet, comparatie, metafora etc.).


Poezia este o descriere în versuri surprinzand trasaturile caracteristice ale peisajului în timpul iemii (ninsoare abundenta, pustietate, soare palid). Prin contemplarea acestui tablou de iarna, poetul îsi exprima propriile sentimente legate de peisajul descris, deci pastelul este o poezie lirica.