| Referate | Director web | Adauga link | Contact |







Demonstraţia ca opera literara “Baltagul”este roman


       





Mihail Sadoveanu este unul dintre cei mai de seama prozatori din literatura romana, care a abordat o diversitate de specii literare: schiţa, povestirea, romanul. Alaturi de romane precum „Fraţii Jderi”, „Nicoara Potcoava”, „Zodia Cancerului”, „Neamul Soimareştilor”, un loc aparte îl ocupa romanul „Baltagul”.

       Ca specie literara, romanul este o opera epica de mare întindere, în proza, cu o acţiune complexa şi complicata, ce se desfasoara pe mai multe planuri narative, avand conflicte puternice şi personaje numeroase şi oferind o viziune ampla asupra existenţei umane. Titlul romanului este simbolic, baltagul reprezentand atat unelata cu ajutorul careia este ucis Nechifor, dar şi instrumenrul pedepsirii unuia dintre ucigaşi. Deşi este mai mic ca întindere fata de alte romane sadoveniene, „Baltagul” are toate trasaturile caracteristice ale acestei specii literare. Este o opera epica, acţiunea constituindu-se în momentele subiectului. Romanul are XVI capitole şi se structureaza în 3 parţi şi în momentele subiectului:

     Partea I (capitolele I - VI) cuprinde expoziţiunea şi intriga: Vitoria Lipan, ţaranca din Magura Tarcaului este îngrijorata de faptul ca Nechifor Lipan, soţul ei nu se întorsese de multa vreme acasa. Femeia era acasa doar cu Minodora, fiul ei Gheorghiţa fiind cu oile la iernat. Vitoria merge la preot sa scrie o scrisoare pentru Gheorgha şi apoi trece pe la vrajitoarea satului, baba Maranda. Gheorghiţa se întoarce şi împreuna cu mama sa face un drum la Manastirea Bistriţa şi Piatra-Neamţ. Neavand încredere în autoritaţi şi neliniştita din ce în ce mai tare, Vitoria se hotaraste sa plece în cautarea soţului sau.

     Partea a II-a (capitolele VII - XIII) constituie desfasurarea acţiunii: Vitoria face rost de bani şi pleaca la drum însoţita de Gheorghiţa. La Borca dau de o cumetrie, iar la Cruci de o nunta şi peste tot întreaba de un om „cu caciula brumarie şi cal negru ţintat”. Trec prin Tara Dornelor, iar la Vatra Dornei afla ca Nechifor a cumparat trei sute de oi. El şi înca doi ciobani carora le vanduse o suta de oi au plecat spre Neagra. Vitoria şi Gheorghiţa refac drumul celor trei: cea din urma Dorna, Broşteni, Borca, Sabasa şi Suha. La Suha afla ca nu sosisera decat doi ciobani.

     Partea a III-a (capitolele XIV - XVI) cuprinde punctul culminant şi deznodamantul: într-o gospodarie din Sabasa, Vitoria îl gaseşte pe Lupu, cainele lui Nechifor, cu ajutorul caruia descopera într-o prapastie de sub Crucea Talienilor osemintele soţului sau. Indeplineşte obiceiurile creştineşti pentru odihna sufletului raposatului şi lasa autoritaţile sa faca cercetarile necesare. La praznicul de înmormantare reface intuitiv pas cu pas omorarea lui Nechifor. Lovit de catre Gheorghiţa şi încolţit de Lupu, Calistrat Bogza moare, nu inainte de a-şi recunoaşte fapta. Vitoria se pregateşte de plecare pentru a duce la îndeplinire şi alte terburi presante. Sentimentele naratorului sunt exprimate în mod indirect prin intermediul acţiunii şi al personajelor. Modul de expunere predominant este naraţiunea care se îmbina cu descrierea, dialogul şi monologul interior. Naraţiunea se realizeaza la persoana a treia, perspectiva naratoriala fiind omniscienta şi omniprezenta, iar naratorul este obiectiv, de tip martor. Acţiunea operei este complexa şi mai complicata decat a unei nuvele, pe parcursul celor XVI capitole fiind narate cautarile Vitoriei pentru a afla adevarul despre soţul ei. Deşi acţiunea este lineara, exista mai multe planuri narative şi al retrospectivei în care Vitoria memoreaza întamplari din viaţa de familie şi prin intermediul caruia se încheaga chipul lui Nechifor şi altele, al prezentului în care se relateaza întamplarile în desfasurarea lor: întalnirea cu preotul, cu baba Maranda, drumul catre Manastirea Bistriţa şi Piatra-Neamt şi drumul în cautarea lui Nechifor Lipan. O alta trasatura specifica romanului este numarul de personaje, astfel avem personaje principale: Vitoria, Nechifor, Gheorghita; secundare: preotul Danila, baba Maranda, argatul Mitrea, Minodora, hangiul Toma şi soţia acestuia, Calistrat Bogza, Ilie Guţui; episodice: moş Pricop, funcţionarii de la prefectura din Piatra. Vitoria Lipan, unul dintre personajele principale ale romanului este caracterizata atat în mod direct de catre narator („ochii ei caprii”, „lumina castanie a parului”, „ochi aprigi”) o femeie apriga şi îndarjita de catre alte personaje ca vicleana, iscusita, agera la vorba, curajoasa şi iubitoare. Din caracterizarea indirecta (dupa trairle şi gandurile interioare, faptele şi comportamentul sau, mediul în care traieşte, relaţia cu cei din jur) Vitoria se dovedeşte a fi o femeie hotarata, darza, demna, înzestrata cu mult curaj şi o buna pastratoare a datinilor stramoşeşti. Un alt personaj principal este Gheorghiţa, surprins în devenirea sa de la adolescentul „care abea îi mijise mustata” şi care avea un chip feciorelnic, pana la transformarea  sa în barbatul casei şi braţul care restabileşte dreptatea pedepsindu-i pe ucigaşii tatalui sau.

       O astfel de opera literara care aparţine genului epic cu o acţiune complexa şi complicata, la care iau parte un numar mare de personaje şi care ofera o profunda perspectiva asupra existentei umane poarta numele de roman.