| Referate | Director web | Adauga link | Contact |




„S-ar putea mai usor sa se zideasca o cetate în aer, decât sa se întemeieze un stat fara credinta în zei


Plutarh.



       In Romania isi desfasoara activitatea, cu respectarea prevederilor legale in materie, biserici, culte si organizatii religioase. Ordinea prezentarii lor este data de vechimea si prezenta lor in arealul romanesc si de numarul de credinciosi pe care il detin. Avem astfel:

  • Culte religioase: Biserica Ortodoxa, Biserica Catolica, Biserica Armeana si Cultele Protestante
  • Organizatii religioase







                                               Dupa Revolutia din 1989, cadrul legal in care se                                                desfasoara activitatea cultele religioase a fost                                                modificat radical prin Constitutia din 1991 care                                                prevede egalitatea cetatenilor fara deosebire de                                                credinta religioasa (art.4 alin.2).


       Sunt mentionate principiile esentiale pentru desfasurarea normala a vietii religioase, cultele religioase sunt libere si se organizeaza potrivit statutelor proprii, sunt autonome fata de stat si se bucura de sprijinul acestuia, inclusiv prin inlesnirea asistentei religioase in armata, spitale, penitenciare si orfelinate (art.29). De asemenea, Constitutia prevede obligatia statului de a asigura libertatea invatamantului religios, potrivit cerintelor specifice ale fiecarui cult.

       In acelasi timp, in scolile de stat, predarea religiei este organizata si garantata prin lege (art.3 alin.5 si alin.7). Constitutia mentioneaza si posibilitatea ca cetatenii care din motive religioase refuza sa indeplineasca serviciul militar sub arme, sa execute serviciul utilitar alternativ (art.39 alin.2 lit.a).
       In prezent, cultele isi aleg in mod liber organele de conducere si isi numesc deserventii, fara nici un amestec din partea statului. Pregatirea acestora se realizeaza in scoli, facultati si institute teologice de care cultele dispun: cea mai mare parte a acestor unitati de invatamant sunt integrate in invatamantul de stat. Ele pot intrebuinta in manifestarile confesionale, in administratie si in invatamant limba materna a credinciosilor.
       Libertatea religioasa a cultelor din Romania este asigurata si din punct de vedere material. Statul le sprijina activiatea sub aspect financiar, acordand un sprijin financiar lunar la salarizarea personalului de cult , alocand anual fonduri pentru construirea unor lacasuri de cult noi, ca si pentru conservarea si restaurarea bunurilor de patrimoniu aflate in proprietatea cultelor (Legea nr. 142/ 1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului, modificata prin O.U.G. nr. 66/2000 si aprobata prin Legea nr.647/2001;O.U.G. nr.203/1999; O.G.nr.82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unitatile de cult ale cultelor recunoscute din Romania).
       Alte reglementari legale, Legea Invatamantului, Legea nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult modificata prin O.U.G. nr.97/2000, Legea 46/1996 privind pregatirea populatiei pentru aparare, H.G. nr 637/1997 privind modul de executare a serviciului utilitar alternativ, Legea nr.50/1991 (modificata si republicata) privind autorizarea executarii constructiilor, diverse protocoale s.a. dezvolta si detaliaza principiile de baza constitutionale.
       Nu a fost adoptata o noua lege a cultelor religioase, care sa abroge in mod explicit Decretul - Lege nr. 177/ 1948 pentru regimul general al cultelor religioase. Cadrul general de exercitare al libertatii religioase precizat de Constitutie va fi dezvoltat si detaliat de viitoarea "Lege pentru regimul general al cultelor si al exercitarii libertatii religioase ".
       Ministerul Culturii si Cultelor este organul de specialitate al administratiei publice, in subordinea Guvernului, care elaboreaza si asigura aplicarea strategiei si politicilor in domeniul cultelor. Ministerul isi desfasoara activitatea, in domeniul cultelor, pe baza principiului potrivit caruia toate cultele recunoscute de lege sunt libere, autonome si egale in fata autoritatilor.

Statul roman recunoaste urmatoarele religii:

Biserica Ortodoxa Romana
Vicariatul Ortodox Sarb
Vicariatul Ortodox Ucrainean

Biserica Catolica
a. Biserica Romano-Catolica
b. Biserica Romana Unita cu Roma (Greco-Catolica)


Cultele protestante
a. Biserica Reformata (Calvina)
b. Biserica Evanghelica C.A.
c. Biserica Evanghelica Lutherana S.P.
d. Biserica Unitariana

Biserica Armeana

Cultul Crestin de Rit Vechi

Cultele neoprotestante (evanghelice)
a. Biserica Crestina Baptista
b. Biserica Crestina Adventista de Ziua a Saptea
c. Cultul Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolica
d. Cultul Crestin dupa Evanghelie
e. Biserica Evanghelica Romana

Cultul Islamic (Musulman)

Cultul Mozaic

Organizatia Religioasa "Martorii lui Iehova”








COMUNICAT DE PRESA (Nr. 589/ 12 februarie 2004)

       In zilele de 10 si 12 februarie 2004, la Resedinta patriarhala, sub presedintia Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, s-au desfasurat lucrarile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane.

       Dintre problemele abordate si hotararile luate mentionam:

       Sfantul Sinod interzice membrilor clerului ortodox sa faca politica partinica, sa fie membri ai vreunui partid politic, sa participe la campanii electorale, sa candideze si sa devina membri ai Parlamentului sau consiliilor locale, primari, viceprimari sau sa ocupe functii in administratia  publica centrala si locala (textul integral al hotararii Sfantului Sinod il anexam la comunicatul de presa).

       Sfantul Sinod nu incurajeaza principiul si practica adoptiilor internationale, socotind ca Romania nu este atat de saraca incat sa nu-si poata hrani si creste copiii. Continuandu-si experienta de pana acum, aceea de adoptie a copiilor in familii de credinciosi si preoti din Romania, Biserica Ortodoxa Romana binecuvanteaza si sprijina orice initiativa si fapta de acest fel.

Sfantul Sinod a adresat o scrisoare pastorala catre clerul si credinciosii ortodocsi in legatura cu colecta organizata in toate bisericile si manastirile in Duminica Ortodoxiei (prima din Postul Sfintelor Pasti, 29 februarie 2004) pentru Fondul Central Misionar, destinat lucrarii misionare, sociale si caritative a Bisericii Ortodoxe Romane.

       S-a stabilit desfasurarea in zilele de 15-16 iunie 2004 a sedintei solemne comune a Sfantului Sinod si Adunarii Nationale Bisericesti, pentru comemorarea a 500 de ani de la trecerea la cele vesnice a Binecredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfant.

       Pe agenda de lucru a Sfantului Sinod s-au mai aflat teme referitoare la slujirea pastoral-misionara, viata monahala si misiunea sociala a Bisericii, invatamantul teologic si religios in scolile publice, viata comunitatilor ortodoxe romanesti din jurul granitelor tarii si Diaspora, relatiile externe bisericesti, participari ale unor membri ai Sfantului Sinod si ale altor teologi ortodocsi romani la intruniri internationale ortodoxe si ecumenice, alte probleme curente ale vietii bisericesti”. 

Biroul de presa si comunicatii al Patriarhiei Romane

 









       Sintem un popor prin excelenta romanic.

       Latinitatea constituie caracterul esential al limbii noastre, al culturii, al constiintei noastre. A fost stimulentul energiei noastre etnice, caruia ii datoram puterea de supravietuire in lupta cu cele mai potrivnice vicisitudini ale istoriei, capacitatea noastra de rezistenta, vointa de libertate si de unitate, minunata noastra renastere spirituala din veacurile mai noi, nazuinta noastra perpetua spre progres.

       Nu-i uitam nici un moment pe stravechii si bravii nostri inaintasi geto-daci, pe care ii mostenim prin fiinta noastra, prin strinsa legatura cu pamintul patriei noastre, - dar tocmai pentru ca ei, primind limba latina si felul de viata roman, au asimilat cu desavarsire valorile spirituale ale civilizatiei romane si ni le-au transmis intr-o neintrerupta continuitate, noi le pastram si le cultivam ca insusiri de capetenie ale neamului nostru.



Inceputurile vietii crestine pe teritoriul tarii noastre.

Crestinismul daco-roman


       Romanii se coboara din amestecul autohtonilor, adica al bastinasilor iliri si traci, vechii locuitori ai Peninsulei Balcanice. Tracii si ilirii au trait si au murit, in afara unor exceptii rare, in legea lor pagana. Aceasta lege cuprindea inchinarea la puterile naturii, cerul, cu lumina zilei, inceput al tuturor lucrurilor si vesnic indemn la viata.

       Credinta era nespus de puternica si gata de orice jertfe. Acesti stramosi nu aveau nici o inchipuire de Rai si Iad, ei nu se asteptau la o judecata a lui Dumnezeu asupra faptelor savarsite in viata, dar erau insa siguri ca, dincolo de nori si de albastrul cerului, este un salas de vesnicie netulburata pentru ostasul bun, pentru femeia gospodina, care a dat feciori voinici neamului, pentru toti cei care au murit fara sa-si fi injosit mandria si sa-si fi patat cinstea.

       Cel ce se nastea era cainat in leaganul sau pentru suferintele care il asteptau, iar inaintea celui mort se cantau cantece de bucurie pentru izbavirea lui din necazuri si intrarea in fericirea cea fara de margini. Iar cand neamul vroia sa trimita un sol la cer, cu veste de durere si cu chemare de ajutor, fiecare era vesel sa fie ales de sorti de a fi zvarlit prin aer si apoi cazand, sa moara in varful sulitelor ce il asteptau jos.

       Dar, “marea e priincioasa si circulatiei marfurilor si strabaterii ideilor”. Astfel, in tinuturile Dobrogei de astazi, zisa pe atunci Scythia Minor, tara cea mica a scitilor, au venit crestini in porturile ei infloritoare de la Pontul Euxin, iar in veacurile III IV, acesti crestini au avut alcaturile si bisericile lor. Sfantul Andrei, Apostolul geto-dacilor scitilor-, a predicat in Scythia Minor, traditia privitoare la aceasta predica „apostolica” fiind intalnita in lucrarea “Despre apostolic” a lui Hipolit Romanul, mort in cursul persecutiei imparatului Decius (249-251), iar in secolul IV apare in “Istoria bisericeasca” a episcopului Eusebiu de Cezareea al Palestinei, care a preluat-o dupa o lucrare a marelui teolog, Origen din Alexandria (+254).

       Situatia infloritoare a crestinismului din Dobrogea si existenta a numerosi crestini tomitani in secolul III, in urma predicii Sfintului Apostol Andrei prin aceste parti, a determinat o fireasca si importanta organizare bisericeasca cu centrul la Tomis, condusa de ierarhi ce au stralucit prin viata sfinta, activitate pastorala si stiinta teologica.

       Biserici paleocrestine s-au construit peste ruinele castrului roman de la Slaveni, in jud. Olt, iar la Porolissum, azi Moigrad, jud. Salaj, un fost templu pagan a fost transformat in lacas de cult crestin. In alte doua centre s-au descoperit fundatiile unor bazilici si anume la Sucidava, azi Celei-Corabia, jud. Olt, cu o serie de inscriptii crestine in limba greaca si la Morisena, azi Cenad, jud. Timis.

       Aproximativ 35 de bazilici din secolele IV-VI descoperite in principalele centre urbane ale provinciei, la Tomis, Callatis - azi Mangalia, Tropaeum Traiani Adamclisi-, Histria Istria-, Axiopolis Cernavoda-, Troesmis Iglitia-, Dinogetica Garvan- etc., la care se adauga peste o suta de inscriptii de obiecte cu caracter din secolele IV-VI.

       Fireste, toate aceste lacasuri de cult au presupus si existenta unor preoti si ierarhi.

       Predicarea Evangheliei

       In cuprinsul Imperiului roman, predicarea Evangheliei a intampinat multe greutati, datorita faptului ca pana in anul 313, cand imparatul Constantin cel Mare (306-337) i-a acordat libertate prin cunoscutul „Edict de la Mediolanum” (azi Milano), era considerata ca „religio illicita”-neadmisa. Dar, dupa retragerea administratiei si a legiunilor romane din provincia Dacia, in 271 - 275, s-au creat premise favorabile pentru raspandirea crestinismului in spatiul carpato-dunarean.

       Marturii lingvistice

       Ca marturii lingvistice ne sunt oferite numeroasele cuvinte cu sens religios din fondul principal lexical al limbii romane, folosite din secolele III-IV pana azi.        O parte din termeni au fost preluati din latina populara vorbita de stramosii nostri daco-romani si „increstinati”, iar altii creati pe loc de noii marturisitori ai credintei crestine, precum: biserica - din basilica-, credinta, lege, Inviere, Inaltare, Boboteaza, Treime, Tata, Fecioara, inger, altar, cruce, rugaciune, toaca, tampla, pacat, parinte, pagan, a boteza, a cununa, a cumineca, a se inchina, a se ruga.

       Sarbatori crestine

       Cateva sarbatori crestine au preluat numirile unor vechi sarbatori pagane apropiate ca data de ale noastre, primind, insa, un inteles nou, crestin:

  • Calatio-calationem - Craciun,
  • Florilia - Florii,
  • Rosalia - Rusalii,
  • dies conservatoria -sarbatoare.

       Un amanunt semnificativ este acela ca in rugaciunea Tatal nostru, ca si in Simbolul de credinta, alcatuit la primele doua Sinoade ecumenice (325 si 381) peste 90% din cuvinte sunt de origine latina. Exceptie fac, in Tatal nostru, greseala, ispita si mantuieste, ceea ce arata ca ele au fost cunoscute de stramosii romanilor inca din perioada de formare a lor ca popor.

       Ierarhia bisericeasca

       Izvoarele istorice au dovedit ca inca de la inceputul secolului al IV-lea, indata dupa promulgarea edictului de la Mediolanum din 313, sunt atestate documentar aproximativ 15 scaune episcopale in diferite cetati de pe malul drept al Dunarii, in provinciile romane Pannonia Inferior, Dacia Ripensis si Moesia Inferior (azi in Iugoslavia si mai ales Bulgaria) - la Sirmium, Singidunum, Viminacium, Oescus, Bononia, Marcianopolis, Novae, Appiaria, Abbvitus, Durostorum, ai caror titulari au participat la lucrarile unor Sinoade ecumenice sau locale.

       In nordul Dunarii se cunoaste un singur episcop si anume Teofil „al Gothiei”, participant la lucrarile primului Sinod ecumenic de la Niceea din anul 325; titulatura lui se explica prin aceea ca la data respectiva teritoriile nord-dunarene erau sub stapanirea gotilor.

       Pe langa acestia, au putut activa in nordul Dunarii si alti episcopi, dar si asa numitii „horepiscopi”, adica episcopi de sat, atestati in Biserica veche intre secolele III-XI, care locuiau in sate si activau numai din incredintarea unor episcopi cu eparhie sau episcopi „perihoreti” - misionari.

       Desprindem constatarea ca nu poate fi vorba de o increstinare a stramosilor nostri la o anumita data, de o convertire a lor in masa, din ordinul conducatorilor politici sau in urma activitatii unor misionari oficiali, cum este cazul altor popoare din jur. La daco-romani procesul de increstinare are o nota specifica, ea a durat cateva secole, fiind rezultatul contactului direct al populatiei autohtone si al colonistilor cu propovaduitorii noii credinte religioase.

       Limba latina si credinta crestina au fost factorii care au contribuit la consolidarea procesului de unificare etnica, lingvistica si spirituala a autohtonilor cu noii veniti in Dacia, de neamuri si credinte diferite.


Biserica Romaneasca in secolele VII-XI

       

       In jurul anului 600, intreaga organizare bisericeasca de la Dunarea de Jos s-a prabusit sub presiunea triburilor avaro-slave. Dar procesul de romanizare si increstinare fiind incheiat, stramosii nostri au putut sa asimileze unele grupuri de popoare cu care au fost nevoiti sa convietuiasca. Iar credinta crestina - ca forma superioara de manifestare spirituala - au reusit s-o impuna si popoarelor migratoare asezate la noi, ea devenind astfel un factor de cultura si de civilizatie in randul acestora.

       In schimb, slavii au reusit sa impuna limba slava in cultul Bisericii noastre - incepand cu secolul al X-lea - care s-a mentinut pana in secolul al XVII-lea.

       In teritoriile intracarpatice, din secolele IX-X, poate chiar mai de mult - odata cu cristalizarea primelor formatiuni politice cunoscute, locul horepiscopilor si al episcopilor misionari a fost luat de episcopii propriu-zisi, eparhioti. 

       Episcopii ortodoxe romanesti au putut exista la Dabaca, centrul stapanirii lui Gelu Romanul, la Alba-Iulia, pe langa conducatorul politic de acolo, la Biharea, centrul stapanirii lui Menumorut, la Morisena, pe langa ducele Glad.

       Dupa cotropirea Transilvaniei de catre regatul catolic maghiar, sec. XI-XIII, in locul episcopiilor ortodoxe de aici, de la Biharea - Oradea, Alba-Iulia si Morisena Cenad,  au luat nastere episcopii catolice maghiare.

       In afara de acestea, in toata Transilvania existau numeroase biserici romanesti de piatra, din care unele dainuiesc pana astazi, cele mai multe in judetul Hunedoara, ctitorii ale cnejilor romani din acele locuri: Densus, Streisangeorgiu, Strei, Santamaria Orlea, Gurasad, Ostrov, Sanpetru, manastirea Prislop si multe altele.



Biserica din Tara Romaneasca si Moldova in Evul Mediu

       

       In prima jumatate a secolului al XIV-lea a avut loc procesul de unificare statala a formatiunilor politice existente atunci sub un singur conducator, la sud si est de Carpati, respectiv Tara Romaneasca si Moldova.

       Acum a avut loc si unificarea bisericeasca din cele doua state romanesti independente, fiind ales un singur ierarh, cu titlul de mitropolit. La scurt timp dupa aceasta, domnii celor doua tari au cerut Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol - cea mai inalta autoritate bisericeasca in Rasaritul ortodox - sa recunoasca oficial sau canonic cele doua Mitropolii romanesti, care urmau sa stea sub dependenta aceleia.

       In 1359, Patriarhia a recunoscut oficial Mitropolia Ungrovlahiei sau Tarii Romanesti, cu scaunul la Arges si pe unicul ei titular Iachint, pana atunci mitropolit la Vicina, in nordul Dobrogei.

       In 1517, scaunul mitropolitan a fost mutat la Targoviste, iar in 1668 la Bucuresti, unde a ramas pana astazi.

       Intre anii 1370-c. 1401, in Tara Romaneasca a functionat o noua Mitropolie, a Severinului, pentru tinuturile din dreapta Oltului.

       La inceputul secolului al XVI-lea s-au creat Episcopiile Ramnicului si Buzaului, care functioneaza pana azi.

       Intre anii 1793-1949 a functionat o Episcopie la Arges, reactivata in 1990.

       Mitropolia Moldovei este mentionata pentru prima data in anul 1386. Recunoasterea ei a intampinat greutati din partea Patriarhiei Ecumenice, care intentiona sa impuna un ierarh grec, pe cand tara voia un roman. Abia la 26 iulie 1401 a fost recunoscut ca mitropolit moldoveanul Iosif - hirotonit la Halici - inrudit cu domnul tarii. Resedinta Mitropoliei era la Suceava, iar in a doua jumatate a secolului al XVII-lea, a fost mutata la Iasi.

       Biserica din Tara Romaneasca si Moldova trebuie privita ca o Biserica de stat, oficiala, mostenire din Bizant, ea detinand un rol important in viata politica a tarii si indrumand intreaga activitate culturala si de asistenta sociala-umanitara.


       Personalitati bisericesti

       Aici s-au remarcat o seama de personalitati printre care mitropolitul Macarie, fost tipograf, care a imprimat primele carti slavone pe pamant romanesc, Eftimie, omul de incredere al lui Mihai Viteazul, mitropolitul Varlaam, care a infiintat o noua tipografie la Bucuresti, ctitorul a trei schituri.

       Un loc aparte in istoria Bisericii si a culturii romanesti ocupa mitropolitul Antim Ivireanul, unul din marii ierarhi carturari, indrumatorul tipografiilor din Bucuresti, Snagov, Ramnic si Targoviste, locuri unde s-au imprimat peste 60 de carti, in limbile romana, greaca, slava si araba. Mentionam si pe cel care a desavarsit procesul de romanizare al slujbelor bisericesti, autorul cunoscutelor „didahii”, ctitorul manastirii „Toti Sfintii” din Bucuresti,  Gheorghe Movila, ctitorul Manastirii Sucevita, pe mitropolitul Dosofte, primul mare poet roman, prozator si traducator din dramaturigia universala (Psaltirea in versuri, 1673), primul mare prozator si cel care a tiparit pentru prima oara in Moldova carti de slujba in romaneste, precum si multi altii care si-au adus contributia la temelia bisericii ortodoxe romanesti.

       Teritoriile romanesti ocupate de turci si transformate in raiale: Giurgiu, Turnu, Tighina si Braila, au fost scoase de sub conducerea ierarhilor munteni si moldoveni si organizate intr-o unitate bisericeasca aparte, sub numele de Mitropolia Proilaviei, Brailei, cu sediul la Braila si uneori in alte parti, in frunte cu ierarhi greci, sub jurisdictia directa a Patriarhiei Ecumenice. A functionat de la sfarsitul secolului al XV-lea pana in 1828.

       Credinciosii ortodocsi romani din Dobrogea au ajuns sub carmuirea mitropolitilor greci de la Braila, pana in 1828, si de la Dristra,Silistra, pana in 1878.

       Ctitorii

       In Moldova, consemnam Manastirea Neamt, Bistrita, ctitoria lui Alexandru cel Bun, Itcani, Horodnic, Bohotin, ctitoriile lui Stefan cel Mare: Manastirile Putna, Voronet, Dobrovat, Tazlau, Sfantul Ilie, precum si bisericile din Borzesti, Vaslui, Razboieni, Piatra Neamt, Husi, Botosani, Dorohoi, Harlau, Reuseni si altele, existente pana azi.

       Secolul al XVI-lea cunoaste un alt sir lung de ctitorii domnesti si boieresti in Tara Romaneasca si Moldova: Dealu si Govora ale lui Radu cel Mare, Arges a lui Neagoe Basarab, Viforata, Sfanta Troita - Radu Voda- din Bucuresti, Probota, Rasca, Moldovita, catedrala episcopala din Roman, Slatina si Pangarati ale lui Alexandru Lapusneanu, Agapia, Galata si Hlincea ale lui Petru Voda Schiopul, Sucevita familiei Movilestilor si altele.

       Secolul al XVII-lea este cel mai bogat sub raportul ctitoriilor. S-au ridicat acum numeroase manastiri si biserici de catre domnii celor doua tari, de mitropoliti si episcopi, de mari dregatori, de calugari si preoti de mir, de locuitori ai targurilor si credinciosi tarani, cum sunt manastirile de la Arnota, Sadova, Caldarusani, Maxineni, Plataresti, Strehaia, Plumbuita, Slobozia si cateva biserici de mir, toate ctitorite de Matei Basarab.

       Apoi Hurezi, Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti, ctitoriile brancovenesti de la Dintr-un lemn, Margineni, Bradu, Polovragi, Jitianu, Cornet, Aninoasa, apoi ctitoriile familiei Cantacuzinilor: Adormirea din Ramnicu Sarat, Zlatari si Coltea din Bucuresti, Sinaia si Poiana, Antim din Bucuresti, Secu, ctitoria parintilor cronicarului Grigorie Ureche, Dragomirna mitropolitului Anastasie Crimca, Barnova din Iasi si Buhalnita ale lui Miron Barnovschi, Sfintii Trei Ierarhi si Golia din Iasi si cateva biserici de mir, ale lui Vasile Voda Lupu, Cetatuia din Iasi a lui Gheorghe Duca, precum si cateva ctitorii boieresti.

       In secolul al XVIII-lea, deci in timpul regimului fanariot, 1711 1821, s-au ridicat putine ctitorii domnesti: Vacaresti a lui Nicolae Mavrocordat si Sfantul Pantelimon, demolate in 1986, Sfantul Spiridon Nou, toate in Bucuresti, Precista si Proorocul Samuil din Focsani.

       In schimb, numarul bisericilor de mir si al manastirilor ctitorite de boieri a fost in crestere. Altele au fost ctitorite de ierarhi, preoti de mir, calugari si calugarite ca Pocrov, Sihastria, Horecea, Varatec in Moldova, Harbovat, Harjauca,  Surnceni, Dobrusa, dincolo de Prut, manastirile Stavropoleos, in Bucuresti, Lainici, Pasarea, Ghighiu in Tara Romaneasca. Unele erau zidite de calugarii ardeleni, ca  Pedeal, Cheia, Stanisoara, in Tara Romaneasca, Cocos in Dobrogea.

       Marturii culturale

       In toate aceste manastiri s-a desfasurat o intensa activitate cultural-artistica. Sunt cunoscute „scolile de copisti” din secolul al XV-lea de la manastirile Neamt (cu Gavriil Uric si Teodor Maresescu) si Putna, iar la inceputul secolului al XVI-lea „scoala” de la Dragomirna, indrumata de Mitropolitul Anastasie Crimca.

       Primele letopisete si cronici de la noi au fost scrise in incinta manastirilor si a centrelor eparhiale: Pomelnicul de la Bistrita Moldovei (secolul al XV-lea), Letopisetul de la Putna (prima jumatate a secolului al XVI-lea), Cronicile episcopilor Macarie al Romanului si Eftimie al Radautilor si a calugarului Azarie (secolul al XVI-lea), toate in limba slavona, apoi Cronica universala a calugarului Mihai Moxa din Tara Romaneasca (prima jumatate a secolului al XVII-lea) in romaneste.

       Primele tipografii s-au infiintat la Dealu, Targoviste, Colentina-Bucuresti, Govora, Campulung, Iasi, apoi la Bucuresti, Buzau, Snagov, Ramnic, Manastirea Neamt, in incinta unor manastiri sau la centrele eparhiale, iar primii mesteri tipografi au facut parte din cler: ieromonahul Macarie, diaconul Coresi din Targoviste, stabilit in Brasov, ieromonahul Mitrofan, viitor episcop la Husi si la Buzau, Antim Ivireanul, viitorul mitropolit si altii.

       Primele scoli slavone si romanesti s-au format in incinta manastirilor, apoi a bisericilor de mir, pregatind deci pentru cancelariile domnesti sau copisti de manuscrise. La fel si primele scoli medii: Colegiul de la Manastirea Sfintii Trei Ierarhi din Iasi si superioare, Academia de la Sfantul Sava din Bucuresti.

       In secolul al XVIII-lea au luat fiinta scoli noi, la toate centrele eparhiale, dar si pe langa manastiri si biserici: Coltea, Sfantul Gheorghe Vechi, Antim si Domnita Balasa din Pitesti, Barnovschi, Sfanta Vineri si Sfantul Nicolae din Iasi.

       In cateva manastiri s-au infiintat scoli speciale pentru pregatirea clerului, la Putna, Obedeanu din Craiova, Antim din Bucuresti, iar in 1803 s-a infiintat Seminarul de la Socola-Iasi.

       In toate manastirile mari s-au desfasurat si insemnate activitati artistice, concretizate in confectionarea de vesminte si vase liturgice, broderii, sculpturi in lemn, icoane, chiar in pictarea unor biserici si trapeze de catre calugari etc.

       Inca din secolul al XV-lea, manastirile mari dispuneau de „bolnite”, in care erau ingrijiti calugarii batrani si bolnavi, dar si unii credinciosi: Putna, Arges, Bistrita din Oltenia, Cozia, Dragomirna, Sadova, Hurezi, Coltea si Antim din Bucuresti, Sfantul Pantelimon, langa Bucuresti, Sfantul Spiridon din Iasi, Proorocul Samuil din Focsani, Precista Mare din Roman, Neamt, Cernica si altele.

       Subventii acordate altor biserici

       In Evul Mediu, Biserica Ortodoxa Romana a sustinut si alte Biserici crestine, mai ales pe cele din tarile cazute sub dominatie otomana, prin tiparirea de carti in limbile greaca, araba si gruzina, dar mai cu seama prin numeroasele ajutoare materiale acordate aproape o jumatate de mileniu bisericilor, scolilor si asezamintelor de asistenta sociala din Balcani si Orientul Apropiat.

       In Tara Romaneasca si Moldova au functionat cateva tipografii grecesti sprijinite de domnii si ierarhii romani, la Cetatuia, Bucuresti, Snagov, Ramnic, Targoviste si Iasi.

       Antim Ivireanul a imprimat doua carti greco-arabe pentru arabii ortodocsi din Patriarhia Antiohiei, ca apoi tiparnita cu caractere arabe sa fie daruita de Constantin Brancoveanu patriarhului Atanasie Dabas, care a instalat-o la Alep, in Siria. Alte carti arabe s-au tiparit la Iasi si Bucuresti, in secolul al XVIII-lea.  Unul din ucenicii lui Antim Ivireanul, Mihail Stefan, a fost trimis la Tbilisi, unde a tiparit carti in limba georgiana.

       In 1806 s-a tiparit la Ramnic prima carte in limba bulgara, in 1828 prima editie a Tetraevanghelului in limba bulgara, la Bucuresti, cu ajutorul mitropolitului Grigorie Dascalul, iar in 1824 primul Abecedar bulgar la Brasov.

       Tipariturile slavone ale lui Macarie, Filip Moldoveanul, diaconul Coresi si ale mesterilor tipografi din veacul al XVII-lea au cunoscut o larga difuzare in tarile slave sud-dunarene, unde nu existau tipografii.

       Tineri greci si de alte neamuri au invatat in Academiile grecesti din Iasi si Bucuresti, multi beneficiind de burse acordate de domnii romani. Zeci de scoli grecesti - din Constantinopol, Athos, Ianina, Seres, Trapezunt, Smirna, din insule, din Alexandria - au fost subventionate de domnii celor doua tari romanesti, mai ales in secolul al XVIII-lea.

       Avem marturii ca, incepand cu a doua jumatate a secolului al XIV-lea, Tara Romaneasca si Moldovei precum si a Biserica romaneasca a sustinut 20 de manastiri mari si multe schituri din Muntele Athos, Manastirea Sfanta Ecaterina din Muntele Sinai, ctitoria imparatului Justinian, manastirile de pe stancile Meteore in Grecia Centrala, cateva biserici din Ianina, Sfanta Lavra din Peloponez, Sfantul Ioan Botezatorul din Sozopole (ctitoria lui Aron Voda al Moldovei), Mega Spileon din Ahaia, cateva manastiri din insulele Cipru, Patmos, Rhodos, Paros, Halchi, Patriarhiile din Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalim.

       Cu ajutor romanesc s-au zidit aici biserici noi, paraclise, turnuri de veghe, la care se adauga daniile in bani, manuscrise, carti, icoane, vesminte si vase liturgice, din care multe se gasesc pana ai in bibliotecile si muzeele Athosului. Domnii romani le-au acordat numeroase mosii, paduri, vii, balti cu peste, mori, pravalii, venituri la vama, mai ales incepand din secolul al XVI-lea, de cand s-au facut primele „inchinari” de manastiri si schituri romanesti catre manastirile de la Athos.

       Aceste danii romanesti au continuat pana la secularizarea averilor manastiresti din anul 1863, in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, contribuind la supravietuirea Ortodoxiei sub dominatia otomana, la promovarea culturii grecesti si la cultivarea spiritului national elen, care a dus la marele razboi de eliberare nationala a grecilor din anii 1821-1828.


Biserica romaneasca din Transilvania in secolele XIV-XVIII


       Romanii transilvaneni aveau o organizare bisericeasca asemanatoare cu a romanilor de la sud si est de Carpati, in frunte cu un arhiepiscop, sau mitropolit. Ei nu aveau insa un sediu stabil, ci erau nevoiti sa stea acolo unde le permiteau carmuitorii politici ai Transilvaniei de atunci.

       Dupa ce Alba-Iulia a devenit capitala principatului autonom al Transilvaniei - creat in 1541, cand Ungaria a fost transformata in pasalac turcesc, sediul Mitropoliei Transilvaniei s-a stabilit in acest oras, se pare din 1572, unde a ramas pana la inceputul secolului al XVIII-lea.

       Aici au pastorit mitropolitii Ghenadie I (1579-1585), sprijinitor al diaconului tipograf Coresi din Brasov, Ioan de la Prislop (1585-c. 1605), in timpul caruia Mihai Viteazul a ridicat o noua catedrala si o resedinta mitropolitana in Alba-Iulia Simion Stefan (1643-1656), sub care s-a tiparit Noul Testament de la Alba-Iulia din 1648, prima editie in limba romana si altii.

       Ctitorii

       Biserica Ortodoxa Romana din Transilvania a avut permanente legaturi cu domnitorii si ierarhii din Tara Romaneasca si Moldova ce au ridicat biserici si manastiri in Transilvania: Prislop, Lancram, biserica Sfantul Nicolae din Scheii Brasovului, Toplita, Catedrala mitropolitana din Alba Iulia, ridicata de Mihai Viteazul, biserica din Turnu Rosu-jud. Sibiu de Matei Basarab, manastirea de la Sambata de Sus, toate ctitorita de Constantin Brancoveanu s. a. In schimb, un numar de manastiri si biserici de mir din Tara Romaneasca si Moldova erau ctitorii ale transilvanenilor.

       Mitropolia Transilvaniei

       Trebuie consemnat  Biserica  Ortodoxa Romaneasca din Transilvania nu era o religie de stat, oficiala, ci dimpotriva, o religie „tolerata”, spre deosebire de celelalte patru confesiuni care aveau statutul de „recepte”. Dupa ce Transilvania a ajuns sub stapanirea Habsburgilor (1688-1918), o parte infima a clerului, si credinciosilor romani au fost siliti, prin presiuni si amagiri, sa accepte „unirea” cu Biserica Romei (1698-1701), in timpul mitropolitului Atanasie Anghel. S-a ajuns astfel la o „dezbinare” a Bisericii romanesti, desi pur formala, caci in afara de recunoasterea primatului papal, intreaga doctrina, cultul si organizarea noii Biserici unite au ramas neschimbate.

       In 1701, Curtea din Viena a desfiintat vechea Mitropolie ortodoxa a Transilvaniei cu sediul la Alba Iulia, iar in locul ei s-a creat o Episcopie unita, supusa arhiepiscopului romano-catolic maghiar din Esztergom. Sediul ei a fost mutat apoi la Fagaras (1723) si Blaj (1737) si ulterior, in 1853, a fost ridicata de papa la rangul de Mitropolie. In 1810 au obtinut dreptul de a-si alege un episcop de neam roman, pe Vasile Moga, stabilit  in Sibiu, ce s-a interesat, in pofida restrictiilor ce i-au fost impuse, de scolile romanesti din eparhie, de pregatirea preotilor, de tiparituri, dar a militat si pentru emanciparea politico-sociala a neamului sau.

       Spre deosebire de Tara Romaneasca si Moldova, in Transilvania n-au existat manastiri mari din cauza ca nu era nici o clasa conducatoare cu stare materiala corespunzatoare, care sa contribuie la ridicarea lor. Aici traia numai un popor de tarani, indrumat de putinii lor ierarhi si de preoti. Ei au ridicat un numar apreciabil de schituri si manastiri ortodoxe si au sprijinit si anumite actiuni cu caracter cultural.

       Marturii culturale

       In a doua jumatate a secolului al XVI-lea a activat la Brasov unul din cei mai vechi tipografi din vechea cultura romaneasca, diaconul Coresi, originar din Targoviste. El a tiparit peste 25 de carti, in slavona si romana.

       Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul celui urmator au activat marii carturari uniti Samuil Micu (1745-1806), Gheorghe Sincai (1754-1816) si Petru Maior (1756-1821), autorii unor remarcabile lucrari istorice si lingvistice, prin care cautau sa dovedeasca originea romana a poporului roman si a limbii sale, precum si continuitatea elementului roman in Dacia.

       Ca si dincolo de Carpati, in incinta unor manastiri si schituri din Transilvania si Banat functionau scoli pentru copiii din satele invecinate. O scoala romaneasca cu vechi traditii era cea din incinta bisericii Sfantul Nicolae din Scheii Brasovului.        

       Datorita lipsurilor materiale prin care treceau, manastirile de aici n-au ajuns niciodata sa poata desfasura o activitate culturala si filantropica la nivelul celor de peste munti. De altfel, prin anii 1761-1762, majoritatea manastirilor si schiturilor existente atunci in Transilvania, peste 150, au fost distruse cu tunurile sau incendiate, din ordinul generalului Nicolaei Adolf Bukow, trimisul imparatesei Austriei, Maria Tereza.

       Practic, dupa aceasta data, in Ardeal a incetat orice urma de viata monahala.



Biserica Ortodoxa Romana intre anii 1821-1919

       

       Revolutia cu caracter national-social din 1821, care a dus la crearea statului roman modern, a deschis o epoca noua si pentru Biserica Ortodoxa Romana. Regulamentele Organice au pregatit, intr-o prima faza, unificarea organizatiei Bisericii din Tara Romaneasca si Moldova.

       In ianuarie 1859 a avut loc o prima etapa a procesului de unificare politica romaneasca, prin unirea Moldovei cu Tara Romaneasca, sub conducerea unui singur domn, Alexandru Ioan Cuza (1859-1866).


       Autocefalia bisericii si constituirea Sfantului Sinod

       La 3 decembrie 1864, printr-un decret semnat de A.I. Cuza, s-a proclamat „autocefalia” sau „independenta” Bisericii din noul stat si constituirea unui Sinod general al acestei Biserici, masura absolut necesara pentru realizarea unificarii bisericesti. In acelasi scop, la 11 ianuarie 1865 s-a acordat mitropolitului Nifon al Ungrovlahiei titlul de „mitropolit primat”.

       In timpul lui Alexandru Ioan Cuza s-au luat o serie de masuri care au dus la schimbari profunde in viata bisericeasca, de pilda, secularizarea averilor manastiresti in 1863, iar in 1872, s-a elaborat Legea Organica, prin care s-a constituit Sfantul Sinod, cea mai inalta autoritate in Biserica Ortodoxa Romana.        

       Sfantul Sinod era alcatuit din: mitropolitul primat ca presedinte, din mitropolitul Moldovei, cu sufraganii lor, episcopii de Ramnic, Buzau, Arges si respectiv Roman, Husi si Dunarea de Jos (Galati), infiintata in 1864 si cate un arhiereu-vicar la fiecare eparhie.

       Dupa proclamarea independentei de stat a Romaniei la 9 mai 1877, au urmat noi tratative cu Patriarhia, in vederea recunoasterii autocefaliei, care era un act pur formal, caci Biserica romaneasca s-a bucurat si pana atunci de o situatie speciala, in comparatie cu alte Biserici ortodoxe, de o autocefalie relativa fata de Patriarhia Ecumenica. Abia la 25 aprilie 1885, patriarhul ecumenic Ioachim IV a dat obisnuitul „tomos”, pentru recunoasterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe din Romania.

       Biserica romaneasca din Bucovina, Episcopia de Cernauti, a fost ridicata la treapta de Mitropolie, in 1873, autoritatile habsburgice impiedicand orice legatura ale ei cu celelalte eparhii romanesti.

       Biserica din Moldova de dincolo de Prut, Basarabia, trecuta in stapanirea ruseasca in 1812, s-a constituit intr-o Arhiepiscopie, cu sediul la Chisinau, dependenta de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din Petersburg. Primul ei carmuitor a fost romanul Gavriil Banulescu Bodini (1812-1821) sub care s-a infiintat un Seminar teologic la Chisinau si s-a tiparit o noua editie romaneasca a Bibliei la Petersburg.


       Statutul organic al bisericii. Ierarhul Andrei Saguna

       Biserica Ortodoxa din Transilvania a fost carmuita, in aceasta perioada, de marele ierarh aroman Andrei Saguna, ce a reusit sa restaureze vechea Mitropolie a Transilvaniei, in 1864, de data aceasta, cu sediul la Sibiu si a dat o noua organizare mitropoliei, prin cunoscutul Statut Organic din 1868, dupa care s-a condus Biserica din Transilvania pana dupa 1918 si ale carui principii au stat si la baza legiuirilor bisericesti ulterioare din intreaga Biserica Ortodoxa din Romania intregita.

       Doua sunt principiile de baza ale acestui Statut:

  • autonomia fata de stat si
  • sinodalitatea, adica participarea laicilor, in proportie de 2/3 alaturi de mireni,1/3, la conducerea vietii bisericesti la toate nivelele ei: Adunarea parohiala si Consiliul parohial, Adunarea si Consiliul eparhial si Congresul National Bisericesc (pentru intreaga Mitropolie).

       A acordat o atentie deosebita invatamantului romanesc: Institutul teologic-pedagogic din Sibiu, gimnaziul ortodox roman si aproape 800 de scoli elementare „confesionale”, numai in Arhiepiscopia Sibiului (in toata Transilvania si in Banat existau peste 2700 de astfel de scoli), a infiintat o tipografie eparhiala la Sibiu (1850), existenta si azi, in care a tiparit aproape toate cartile de slujba, manuale didactice, lucrari istorice si de alt gen, precum ziarul Telegraful Roman, care apare fara intrerupere din 1853 pana azi. In 1861 s-a numarat printre cei care au infiintat Asociatia transilvana pentru cultura si literatura poporului roman din Transilvania, Astra, fiind primul ei presedinte.

       Marturii culturale

       In aceasta perioada s-a dezvoltat si presa bisericeasca: Telegraful Roman la Sibiu (1853 - pana azi), Biserica si Scoala la Arad (1877-1948), Foaia Diecezana la Caransebes (1886-1948), Biserica Ortodoxa Romana la Bucuresti (1874 pana azi), Candela la Cernauti (1881-1946), Revista Teologica de la Sibiu (1907-1947); o serie de alte foi din Transilvania si Banat cu caracter politic, literar, scolar, economic erau redactate tot de preoti.

       S-a dezvoltat invatamantul teologic, prin Seminariile de la Socola-Iasi (1803), Bucuresti, Buzau, Arges (l836), Ramnic (1837), Husi (l852), Roman (1858), Ismail-Galati (l864), prin Facultatile de Teologie din Iasi, cu o existenta scurta (1860-1864), apoi prin cele din Cernauti (1875, in locul vechiului Institut Teologic, infiintat in 1827) si Bucuresti (1881).

       In Transilvania se infiinteaza Seminarii si Institute teologice la Blaj (1754), Sibiu (1811), Arad (1822) si Caransebes (1865). Biserica din Ardeal si Banat a pus bazele a peste o suta de fonduri si fundatiuni, din care se acordau burse si ajutoare elevilor, studentilor si tinerilor meseriasi saraci.


Biserica Ortodoxa Romana dupa 1918


       Actul Unirii Transilvaniei, Basarabiei si Bucovinei, cu vechea Romanie in 1918 prin care s-a creat statul roman unitar, a dus si la o serie de prefaceri in viata Bisericii.

       Dupa 1918, statul a preluat, mai cu seama in Transilvania, multe din atributiile care reveneau pana atunci Bisericii, cum ar fi in invatamant, rolul ei limitandu-se de acum inainte mai mult la probleme spirituale.

       Ierarhii din tinuturile alipite au intrat in componenta Sfantului Sinod din Bucuresti, iar intre 18- 31 decembrie 1919, in scaunul de mitropolit primat a fost ales transilvaneanul Miron Cristea, pana atunci episcop de Caransebes, unul din marii luptatori pentru Unire.

       Indata dupa aceea, au inceput lucrarile de unificare bisericeasca, incheiate la 6 mai 1925, cand s-a promulgat Legea si Statutul de organizare a Bisericii Ortodoxe Romane, cu aplicarea principiilor Statutului Organic Sagunian.

       Infiintarea Patriarhiei Romane

       La 4 februarie 1925, Sfantul Sinod a hotarat sa infiinteze Patriarhia Ortodoxa Romana, iar mitropolitul primat sa fie ridicat la treapta de patriarh. Legea pentru infiintarea Patriarhiei a fost promulgata la 25 februarie 1925, iar la 1 noiembrie 1925 a avut loc investitura si inscaunarea primului patriarh Miron Cristea (1925-1939).

       Urmasul sau a fost patriarhul Nicodim Munteanu (1939-1948), autor a numeroase lucrari teologice originale, traducator din literatura teologica rusa. Sub acesti doi patriarhi s-au infiintat cateva eparhii noi la Oradea, Cluj, Constanta, Maramures, Timisoara si o Episcopie misionara pentru romanii ortodocsi din America.

       Marturii culturale

       S-a dezvoltat invatamantul teologic prin Facultati de Teologie la Bucuresti (din 1881), Cernauti (1875) si Chisinau (1927), Academii teologice in Sibiu, Arad, Caransebes, Cluj si Oradea si o serie de seminarii cu 8 clase.

       O serie de preoti au fost prezenti in viata culturala a tarii: prozatorii Gala Galaction si Ion Agarbiceanu, arheologul Constantin Matasa, intemeietorul Muzeului din Piatra Neamt, istoricii Gheorghe Ciuhandu, Candid Muslea s. a., folcloristii Teodor Balasel din Valcea, Gheorghe Dumitrescu din Bistrita-Mehedinti, specialistul in muzica bizantina Ioan Petrescu de la biserica Visarion din Bucuresti etc.

       Au aparut o serie de noi periodice bisericesti, pe langa cele vechi: Biserica Ortodoxa Romana si Studii Teologice la Bucuresti, Candela la Cernauti, Revista Teologica la Sibiu, Luminatorul si Misionarul la Chisinau, buletine eparhiale pentru fiecare eparhie.

       S-a dezvoltat arta bisericeasca cu toate ramurile ei, indeosebi arhitectura si pictura, prin bisericile monumentale ridicate intr-o serie de orase ale tarii, mai ales in Transilvania (Catedralele Alba Iulia, Cluj, Timisoara, biserici in Targu Mures, Sighisoara, Turda, Resita, Satu Mare, Zalau, Craiova, Buzau, Constanta, Galati, Piatra Neamt, Balti etc.); s-au refacut ori s-au ridicat din temelie cateva manastiri.



Oprimarea Bisericii dupa 1944

       

       Biserica a fost inlaturata treptat din viata statului.

       In 1948 a fost eliminat invatamantul religios din scoli, s-au interzis slujbele in spitale, azile si cazarmi, au fost suprimate periodicele bisericesti ale eparhiilor, au fost desfiintate Facultatea de Teologie din Suceava (fosta la Cernauti), patru Academii teologice din Ardeal si Banat, precum si seminariile teologice ale eparhiilor din Muntenia si Moldova, s-a oprit catehizarea tineretului.

       Curand dupa 1944 peste o mie de preoti ortodocsi, la care se adauga si cei romano-catolici, greco-catolici si protestanti, au fost arestati, aruncati in inchisori, trimisi sa lucreze la canalul Dunare-Marea Neagra, unii deportati chiar in Siberia; unii au murit acolo, iar cei mai multi au fost eliberati abia in 1964. Intre cei aruncati in inchisori, se numarau si teologi de mare prestigiu, ca Nichifor Crainic, Ioan Savin, Dumitru Staniloae, Liviu G. Munteanu, Ilarion Felea, Ion V. Georgescu (deportat in Siberia) si multi altii; cativa preoti ortodocsi au fost impuscati .

       In 1959 au fost desfiintate un numar de schituri si manastiri, sute de calugari si calugarite au fost scosi din ele in mod brutal si trimisi in familiile lor sau in fabrici de catre organele de stat.

       In ultimii ani ai dictaturii comuniste, au fost demolate peste 20 de lacasuri de inchinare din Bucuresti: manastirile Cotroceni, Vacaresti, Pantelimon, bisericile Sfanta Vineri Sfantul Spiridon Vechi, Alba-Postavari, Enei, Spirea Noua Izvor, Sfanta Treime Dudesti etc.

       Autorizatiile pentru ridicarea sau repararea unor biserici se obtineau cu multa greutate. Preotimea ortodoxa, in totalitatea ei, era supravegheata si controlata in permanenta, prin asa-numitii „inspectori de culte” si ofiteri de Securitate, prezenti mereu in toate institutiile bisericesti.



Legea cultelor

       

       La 4 august 1948 s-a publicat Legea pentru regimul general al Cultelor.

       Erau recunoscute 14 culte: ortodox, romano-catolic, armeano-gregorian, crestin de rit vechi (lipovean), reformat (calvin), evanghelic-luteran C.A., sinodo-presbiterian, unitarian, mozaic, musulman, baptist, adventist de ziua a saptea, penticostal si crestin dupa Evanghelie, toate avand organizarea lor specifica si lacasuri de cult.

       La 19-20 octombrie 1949, Sfantul Sinod a votat Statutul pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Romane, aprobat apoi si de Ministerul Cultelor, ce are la baza principiile Statutului Organic al lui Andrei Saguna. Potrivit acestuia, Biserica noastra avea un numar mai redus de eparhii, in comparatie cu perioada precedenta.

       Se prevede si acum participarea laicilor la conducerea Bisericii, in Adunarile si Consiliile parohiale, Adunarile si Consiliile eparhiale si Adunarea Nationala Bisericeasca (pentru intreaga Patriarhie), in proportia cunoscuta: 1/3 clerici si 2/3 mireni.Pentru credinciosii ortodocsi romani care traiau peste hotare s-au organizat: Arhiepiscopia Misionara Ortodoxa Romana din Statele Unite si Canada, cu sediul la Detroit si Arhiepiscopia Misionara Ortodoxa Romana pentru Europa Centrala si Occidentala, cu sediul la Paris.

       Vechea Episcopie din America infiintata in 1934 (devenita, intre timp, Arhiepiscopie) n-a mai pastrat legaturile cu tara si cu Patriarhia.

       Marturii culturale

       Pentru pregatirea personalului de cult au functionat sase seminarii teologice cu durata de cinci ani (Bucuresti, Buzau, Manastirea Neamt, Cluj-Napoca, Craiova si Caransebes) si doua Institute Teologice de grad universitar cu durata de patru ani, la Bucuresti si Sibiu.

       Patriarhia Romana edita cateva publicatii periodice: Biserica Ortodoxa Romana (apare din 1874), Buletinul Oficial al Patriarhiei Romane, Studii Teologice, revista Institutelor Teologice; Ortodoxia, revista Patriarhiei. Toate cele cinci Mitropolit editau cate o revista, cu cate 4-6 aparitii pe an: Glasul Bisericii (Mitropolia Ungrovlahiei), Mitropolia Moldovei si Sucevei, Mitropolia Ardealului, Mitropolia Banatului. La Sibiu apare foaia bisericeasca bilunara Telegraful Roman, cel mai vechi periodic romanesc, cu aparitia neintrerupta din 1853.

       In Editura si Tipografia Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa din Bucuresti s-au tiparit: Biblia (patru editii, in 1968, 1975, 1982, 1988), carti de cult, manuale pentru invatamantul teologic universitar si seminarial, lucrari teologice, carti pentru credinciosi, carti de rugaciuni, calendare s. a. Acelasi lucru l-au facut si tipografiile eparhiale de la Manastirea Neamt, Sibiu si Timisoara.

       Dupa 1948 au fost restaurate, pictate sau reparate prin daniile credinciosilor majoritatea celor peste 12.000 de lacasuri de cult ortodox (biserici, manastiri, schituri, paraclise) de pe tot cuprinsul tarii. Au fost restaurate cele mai multe din bisericile si manastirile monumente istorice. In acelasi timp, s-au construit peste 500 de biserici noi, in tot cuprinsul Patriarhiei, din care multe sunt adevarate monumente de arta.

       Relatii externe

       Biserica Ortodoxa Romana a intretinut legaturi de prietenie si colaborare cu toate celelalte Patriarhate si Biserici ortodoxe autocefale. Aceste relatii au fost marcate indeosebi de vizitele oficiale facute Bisericii Ortodoxe Romane de patriarhii Constantinopolului, Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului, Serbiei, Bulgariei, precum si vizitele oficiale facute de reprezentantii Bisericii Ortodoxe Romane acestor Patriarhii, in ultimele decenii.

          S-au stabilit relatii cu Bisericile vechi Orientale: Patriarhia Etiopiei, Patriarhia Armeana din Etchimiadzin, Patriarhia Copta din Egipt si Biserica Siriana Iiacobita din Kerala-India, cu Biserica romano-catolica,mai ales din Austria, Germania si Belgia, cu Biserica veche catolica, cu Biserica anglicana si cu o serie de Biserici protestante.

       Biserica Ortodoxa Romana activeaza in Consiliul Mondial al Bisericilor din anul 1961. Alti ierarhi si teologi ortodocsi romani activeaza in diferite Comisii ale Consiliului Ecumenic al Bisericilor. Patriarhii Justinian si Iustin au facut vizite la sediul Consiliului Mondial de la Geneva (1966-1981). Biserica noastra si-a adus aportul si la promovarea dialogului intercrestin si in cadrul Conferintei Bisericilor Europene, cu sediul la Geneva (cateva sesiuni ale acestor doua mari organizatii s-au tinut in Romania)



Realizari si perspective dupa 1989

       Evenimentele din Decembrie 1989 au adus o seama de schimbari si in pofida dificultatilor de ordin economic cu care se confrunta nu numai Biserica Ortodoxa, ci tara intreaga, se pot inregistra, totusi, o seama de fapte pozitive precum reinfiintarea unor eparhii: Arhiepiscopia Tomisului, Arhiepiscopia Sucevei, Arhiepiscopia Targovistei, Episcopia Argesului, Episcopia Maramuresului si Satmarului, Episcopia Caransebesului, Episcopia Husilor si infiintarea unor eparhii noi la Slobozia, Harghita si Alexandria.

         In sectorul vietii culturale, semnalam infiintarea de noi institutii de invatamant teologic, chiar peste nevoile reale ale Bisericii: Facultati de teologie la Iasi, Cluj-Napoca si altele, seminarii noi, pe langa cele sase existente pana in 1989, la Galati, Ramnicu-Valcea, Alba-Iulia, Baia Mare, Suceava, Manastirea Agapia (pentru fete) s.a. Facultatile de Teologie au incheiat parteneriate cu facultati din afara hotarelor, mai cu seama catolice si protestante.

       Au aparut o serie de publicatii periodice noi aproape la fiecare centru eparhial si o seama de lucrari noi de teologie si istorie bisericeasca la Bucuresti, Sibiu, Craiova, Timisoara si in alte parti.

          S-au redeschis toate manastirile si schiturile desfiintate in mod abuziv in 1959 ori s-au deschis noi asezaminte monahale, mai ales in Ardeal. In acelasi timp, s-au pus fundatiile a zeci de biserici mai ales in mediul urban si manastiri (Ramet, Recea, Mures, Sambata de Sus etc.).

          Biserica si-a reluat intr-o alta perspectiva activitatea de ordin social umanitar, prin infiintarea unor asociatii de caritate in vederea ajutorarii orfanilor,  batranilor si handicapatilor, prin asistenta religioasa in spitale, orfelinate si azile de batrani.

          Biserica isi continua si relatiile externe, prin participarea la activitatile desfasurate in cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor, a Conferintei Bisericilor Europene, ale unor Comisii mixte de dialog cu alte Biserici.







       



       


       Biserica Ortodoxa Romana isi desfasoara activitatea pe baza statutului de organizare si functionare aprobat de Sfantul Sinod in anul 1948 si recunoscut de Prezidiul Marii Adunari Nationale prin Decretul nr. 233 din 23 februarie 1949.

De asemenea, sunt in vigoare 10 regulamente bisericesti pentru reglementarea diferitelor sectoare de activitate:organele deliberative si executive ale unitatilor bisericesti, monahismul, numirea si transferarea clerului, invatamantul teologic, cimitirele confesionale etc.

       Statutul de organizare si functionare a Bisericii Ortodoxe Romane si regulamentele de aplicare au suferit, de-a lungul vremii, importante modificari si adaugiri. Modificarile operate de conducerea B.O.R. dupa decembrie 1989 nu au mai fost supuse aprobarii organelor de stat.

       Biserica Ortodoxa Romana este organizata ca Patriarhie, cu titulatura Patriarhia Romana.


       Sfantul Sinod

       Cea mai inalta autoritate a Bisericii Ortodoxe Romane pentru toate problemele dogmatice si canonice, precum si pentru cele bisericesti de orice natura date in competenta sa, este Sfantul Sinod. Acesta se compune din patriarh si arhiereii in functiune: mitropoliti, arhiepiscopi, episcopi, episcopi vicari si arhierei vicari.

       Intre sesiunile Sfantului Sinod, problemele ivite sunt solutionate de Sinodul Permanent, alcatuit din Patriarh si mitropolitii in functiune.


       Adunarea Nationala Bisericeasca

       Ca organ reprezentativ central al Bisericii Ortodoxe Romane, pentru toate problemele administrative si economice si pentru cele care nu sunt de competenta Sfantului Sinod, functioneaza Adunarea Nationala Bisericeasca, compusa din cate trei reprezentanti ai fiecarei eparhii: un cleric si doi mireni, desemnati de adunarile eparhiale respective pe termen de patru ani.

       

       Consiliul National Bisericesc

       Organul suprem administrativ, atat al Sfantului Sinod, cat si al Adunarii Nationale Bisericesti este Consiliul National Bisericesc. Acesta este alcatuit din trei clerici si sase mireni, alesi de Adunarea Nationala Bisericeasca pe termen de patru ani si din consilierii administrativi patriarhali ca membri permanenti.


       Adunarea eparhiala

       In cadrul fiecarei eparhii (episcopie sau arhiepiscopie) functioneaza Adunarea eparhiala, ca organ deliberativ pentru toate problemele ei bisericesti, administrative, culturale si economice. Adunarea eparhiala se compune din reprezentantii clerului si credinciosilor, in proportie de o treime, respectiv doua treimi.

       

       Consiliul eparhial

       Organul executiv al Adunarii eparhiale este Consiliul eparhial din care fac parte chiriarhul locului, vicarul eparhial si consilierii administrativi ca membri permanenti si noua membri (trei clerici si sase mireni), alesi pe patru ani de catre Adunarea eparhiala.


       Parohia

       Este unitatea de baza a bisericii are ca organ deliberativ Adunarea parohiala, alcatuita din toti barbatii majori din parohie.

       Organul executiv este Consiliul parohial ales de Adunarea parohiala pe o durata de patru ani. Tot Adunarea parohiala alege Comitetul parohial, compus mai ales din femei, care are atributii filantropice.

       Parohiile din eparhie sunt organizate in protopopiate (protoierii) care sunt unitati administrative ce cuprind cateva zeci de parohii. Acestea sunt conduse de un protopop ce urmareste pe teren buna desfasurare a activitatii pastorale si administrative a preotilor si a parohiilor.


       Manastirea

       Este un asezamant in care traieste o comunitate religioasa de calugari sau de calugarite care si-au consacrat viata rugaciunii, saraciei, infranarii si ascultarii. Conducatorul manastirii este chiriarhul locului, reprezentat de staret, care este ajutat de soborul manastiresc, consiliul duhovnicesc si consiliul economic.











       

       Organizarea administrativa a Patriarhiei Romane se desfasoara pe cinci mitropolii in tara, cu 10 arhiepiscopii si 15 episcopii, 158 de protopopiate, 10 987 de parohii si 2059 filiisi, avand un personal in numar de 12326 preoti si diaconi.

       In jurul granitelor Romaniei si in Diaspora, in jurisdictia Patriarhiei Romane functioneaza 3 mitropolii:

  • Mitropolia Basarabiei,
  • Mitropolia Ortodoxa Romana pentru Europa Centrala si de Nord si
  • Mitropolia Ortodoxa Romana pentru Europa Occidentala si Meridionala),
  • 1 arhiepiscopie - Arhiepiscopia Ortodoxa Romana din America si Canada si
  • 2 episcopii - Episcopia Ortodoxa Romana din Ungaria, cu sediul la Gyula si Episcopia Ortodoxa Romana a Varsetului.

       In unele tari sunt parohii romanesti sau asezaminte care se afla sub jurisdictia directa a Patriarhiei. Astfel, in Israel, se afla Asezaminte ortodoxe romane de la Ierusalim si Iordan, in Australia si Noua Zeelanda sunt cinci parohii si trei filii, iar in Bulgaria o parohie la Sofia.

       In cuprinsul Patriarhiei Romane functioneaza 391 manastiri, 177 schituri si 5 metocuri, in care vietuiesc 2748 de calugari si 4 883 de calugarite.


       Patriarhia Romana

       Biserica Ortodoxa Romana este autocefala, din 1885 si organizata ca Patriarhie, incepand cu 1925, cu titulatura Patriarhia Romana.

       Patriarhia Romana este condusa de Arhiepiscopul Bucurestilor si Mitropolit al Munteniei si Dobrogei Prea Fericitul Parinte TEOCTIST, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.

Din conducere mai fac parte:

Prea Sfintitul Episcop-Vicar Patriarhal Vincentiu Ploiesteanu

Prea Sfintitul Episcop-Vicar Patriarhal Ambrozie Sinaitul

Prea Sfintitul Episcop-Vicar Patriarhal Ciprian Campineanul

       Catedrala Patriarhala, Palatul Patriarhal si Palatul Patriarhiei constituie un ansamblu de prima insemnatate al Bucurestilor, care-si are inceputurile in vremurile de pe la mijlocul secolului al XVII-lea, prin manastirea ctitorita in 1656 de voievodul Tarii Romanesti, Constantin Serban Basarab (1654-1658).

       Biserica cu hramul „Sfintii Imparati Constantin si Elena” a fost sfintita in 1658 de patriarhul Macarie al Antiohiei si al Intregului Orient, impreuna cu mitropolitul Stefan al Tarii Romanesti si cu episcopii de Ramnic si de Buzau. Sfantul locas a fost pictat pentru prima data in 1665, in timpul domniei voievodului Radu Leon (1664-1669

       In 1925, cand Biserica Ortodoxa Romana a fost ridicata la rangul de Patriarhie, resedinta mitropolitana a devenit resedinta patriarhala si biserica mitropolitana a devenit Catedrala Patriarhala. In decursul timpului, Catedrala si Palatul cu paraclisul sau au fost reparate, s-au facut extinderi si transformari.        

       Catedrala patriarhala

       Catedrala a fost construita dupa modelul arhitectural al bisericii Manastirii Curtea de Arges, zidita de domnitorul Neagoe Basarab. Moastele Sfantului Dimitrie cel Nou, asezate intr-o frumoasa racla de argint, au fost aduse in Catedrala din satul Basarabi, de pe malul drept al Dunarii, la 13 iulie 1774, de catre mitropolitul Grigorie II (1760-1787). Sfantul Dimitrie cel Nou este patronul spiritual al orasului Bucuresti, iar ziua sa de praznuire, 27 octombrie, este, in fiecare an, prilej de mare pelerinaj al credinciosilor din intreaga tara.

       Resedinta patriarhala

       Resedinta Mitropolitana si apoi Patriarhala s-a impus inca de la inceput, ca si mai tarziu, de-a lungul vremurilor ca „unul din cele mai active focare religioase si culturale ale Tarii Romanesti”. Ea este ctitoria lui Constantin Serban Voievod, intre anii 1656-1658.

       Palatul Patriarhiei

       Imobilul denumit astazi Palatul Patriarhiei, a fost construit de statul roman, la inceputul secolului al XX-lea, pe locul fostei sali al Adunarii Deputatilor de pe Dealul Mitropoliei din Bucuresti. Vechea sala, cu terenul aferent, a apartinut Mitropoliei Tarii Romanesti, care isi aveau sediul in cladirile ce inconjurau actuala catedrala de pe Dealul Mitropoliei, dupa cum dovedesc hrisoavele vremii.

       Monumentul edificiu al Palatului Parlamentului, actualmente Palatul Patriarhiei, este construit dupa planurile arhitectului I. Maimarolu, fiind prima lucrare de beton armat din tara.

       Acest imobil ajuta la indeplinirea misiunii pastorale prin diferitele conferinte si concerte religioase si a misiunii sociale si de caritate, prin sectorul Biserica si Societatea, care functioneaza aici.


       Patriarhia Romana cuprinde cinci mitropolii in tara cu 10 arhiepiscopii si 13 episcopii, 154 de protopopiate, 12 761 de parohii si filii, in care slujesc 12 173 de preoti si diaconi. Acestea sunt urmatoarele:


I. MITROPOLIA MUNTENIEI SI DOBROGEI, cu eparhiile:


1. Arhiepiscopia Bucurestilor: Intrarea Patriarhiei nr.1, Sector 4, Municipiul Bucuresti - 70.526, tel.+4.021.337.49.57, fax +4.021.337.43.56, cuprinzand Municipiul Bucuresti, judetele Ilfov si Prahova

Arhiepiscop al Bucurestilor si Mitropolit al Munteniei si Dobrogei: Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane


2. Arhiepiscopia Tomisului: Str.Arhiepiscopiei nr.23, Municipiul Constanta - 8700, jud.Constanta, tel.+4.0241.61.40.20, fax +4.0241.61.42.57, cuprinzand judetele Constanta si Tulcea

Arhiepiscop: Inalt Prea Sfintitul Dr.Teodosie


3. Arhiepiscopia Targovistei: B-dul Castanilor, nr.3-5, Municipiul Targoviste - 0200, jud.Dambovita, tel.+4.0245.61.36.90, fax +4.0245.21.15.88, cuprinzand judetul Dambovita

Arhiepiscop: Inalt Prea Sfintitul Dr.Nifon


4. Episcopia Buzaului: Aleea Episcopiei nr.3, Municipiul Buzau - 5100, jud.Buzau, tel/fax +4.0238.41.36.08, cuprinzand judetele Buzau si Vrancea

Episcop: Prea Sfintitul Epifanie


5. Episcopia Argesului si Muscelului: Bd.Basarabilor nr.1, Municipiul Curtea de Arges - 0450, jud.Arges, tel.+4.0248.72.24.10, fax +4.0248.21.03.99, cuprinzand judetul Arges

Episcop: Prea Sfintitul Calinic


6. Episcopia Dunarii de Jos: Str.Domneasca nr.104, Municipiul Galati - 6200, jud. Galati, tel.+4.0236.46.00.14, fax +4.0236.46.01.94, cuprinzand judetele Galati si Braila

Episcop: Prea Sfintitul Dr.Casian


7. Episcopia Sloboziei si Calarasilor: Str.Episcopiei nr.2, Municipiul Slobozia - 8400, jud.Ialomita, tel.+4.0243.23.17.11, fax +4.0243.23.12.05, cuprinzand judetele Ialomita si Calarasi

Episcop: Prea Sfintitul Dr.Damaschin


8. Episcopia Alexandriei si Teleormanului: Str.Carpati nr.15, Municipiul Alexandria - 0700, Jud.Teleorman, tel.+4.0247.32.63.21, fac +4.0247.31.66.54, cuprinzand jud. Teleorman

Episcop: Prea Sfintitul Galaction


9. Episcopia Giurgiului cuprinzand judetul Giurgiu

Episcop: Protopopiatul Giurgiu Nord, Str.Popa Rusu nr.21,Sector 2, Mun.Bucuresti - 70.222, tel. +4.021.611.52.32


II. MITROPOLIA MOLDOVEI SI BUCOVINEI, cu eparhiile:


10. Arhiepiscopia Iasilor: Bd.Stefan cel Mare si Sfant nr.16, Municipiul Iasi -  66oo, jud.Iasi, tel.+4.0232.11.55.84, fax +4.0232.21.26.56, cuprinzand judetele Iasi, Botosani si Neamt.

Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Bucovinei: Inalt Prea Sfintitul Dr. Daniel

Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iasilor: Prea Sfintitul Calinic Botosaneanul


11. Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor: Str.Vasile Bumbac nr.2, Municipiul Suceava - 58oo, jud.Suceava, tel.+4.0230.21.57.96, fax +4.0230.52.20.20, cuprinzand judetul Suceava

Arhiepiscop: Inalt Prea Sfintitul Pimen

Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor: Prea Sfintitul Gherasim Putneanul


12. Episcopia Romanului: Str.Alexandru cel Bun nr.5, Municipiul Roman - 5550, jud. Neamt, tel.+4.0234.45.61.50, fax +4.0234.74.46.83, cuprinzand judetul Bacau si Protopopiatul Roman din judetul Neamt

Episcop: Prea Sfintitul Eftimie

Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului: Prea Sfintitul Dr. Ioachim Bacaoanul


13. Episcopia Husilor: Str.Mihail Kogalniceanu nr.19, Municipiul Husi - 6575, jud. Vaslui, tel. +4.0235.48.15.38, fax. +4.0235.48.18.41, cuprinzand judetul Vaslui

Episcop: Prea Sfintitul Ioachim

Arhiereu-Vicar al Episcopiei Husilor: Prea Sfintitul Corneliu Barladeanul


III. MITROPOLIA ARDEALULUI, cu eparhiile:


14. Arhiepiscopia Sibiului: Str.Mitropoliei nr.24, Municipiul Sibiu - 2400, jud.Sibiu, tel. +4.o69.21.15.84, fax. +4.0269.21.55.21, cuprinzand judetele Brasov si Sibiu

Arhiepiscop al Sibiului si Mitropolit al Ardealului: Inalt Prea Sfintitul Dr. Antonie Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului: Prea Sfintitul Visarion Rasinareanul


15. Arhiepiscopia Vadului, Feleacului si Clujului: Piata Avram Iancu nr.18, Mu-nicipiul Cluj-Napoca - 3400, jud.Cluj, tel. +4.0264.43.10.04, fax. +4.0264.19.51.84, cuprinzand judetele Cluj si Bistrita-Nasaud

Arhiepiscop: Inalt Prea Sfintitul Bartolomeu

Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei: Prea Sfintitul Dr. Irineu Bistriteanul

Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei: Prea Sfintitul Vasile Someseanul


16. Arhiepiscopia Alba Iuliei: Str.Mihai Viteazul 16, Municipiul Alba Iulia - 25oo, jud. Alba, tel. +4.0258.81.16.9o, fax. +4.0258.81.27.97, cuprinzand judetele Alba si Mures

Arhiepiscop: Inalt Prea Sfintitul Dr. Andrei


17. Episcopia Oradiei: Str.Episcop Roman Ciorogariu nr.3, Mun.Oradea 3700, jud. Bihor, tel/fax +4.0259.13.34.87, cuprinzand judetele Bihor si Salaj

Episcop: Prea Sfintitul Dr. Ioan


18. Episcopia Ortodoxa Romana a Maramuresului si Satmarului: Str.Avram Iancu nr.5, Municipiul Baia Mare - 4800, jud.Maramures, tel. +4.0262.21.46.14, fax. +4.0262.21.25.46, cuprinzand judetele Maramures si Satu Mare

Episcop: Prea Sfintitul Justinian

Arhiereu-Vicar al Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului: Prea Sfintitul Iustin Sigheteanul


19. Episcopia Covasnei si Harghitei: Str.Patriarhul Miron Cristea nr.5, Municipiul Miercurea Ciuc - 4100, Jud.Harghita, tel: +4.0266.317912, fax: 0266.371269, cuprinzand judetele Covasna si Harghita

Episcop: Prea Sfintitul Ioan


IV. MITROPOLIA OLTENIEI, cu eparhiile:


20. Arhiepiscopia Craiovei: Str.Mitropolitul Firmilian nr.3, Municipiul Craiova - 1100, jud.Dolj. tel.+4.0251.13.31.27, fax.+4.0251.13.27.28, cuprinde judetele Dolj, Gorj si Mehedinti.

Mitropolit: Inalt Prea Sfintitul Dr.Teofan, Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei:


21. Episcopia Ramnicului: Str.Arges nr.53, Municipiul Ramnicu Valcea - 1000, jud.Valcea, tel.+4.0250.73.11.70, fax.+4.0250.73.11.72, cuprinzand judetul Valcea

Episcop: Prea Sfintitul Gherasim

Arhiereu-Vicar al Episcopiei Ramnicului: Prea Sfintitul Dr. Irineu Slatineanul


V. MITROPOLIA BANATULUI, cu eparhiile:


22. Arhiepiscopia Timisoarei: Bulevardul C.D.Loga nr.7, Municipiul Timisoara - 1900, jud.Timis, tel.+4.0256.19.02.87, fax.+4.0256.19.11.76, cuprinzand judetul Timis

Arhiepiscop al Timisoarei si Mitropolit al Banatului: Inalt Prea Sfintitul Dr. Nicolae


23. Episcopia Aradului, Ienopolei si Halmagiului: Str.Episcopiei nr.60-62, Municipiul Arad - 2900, jud.Arad, tel.+4.0257.28.18.56, fax.+4.0257.28.18.72, cuprinzand judetele Arad si Hunedoara

Episcop: Prea Sfintitul Dr. Timotei


24. Episcopia Caransebesului: Str.Mihai Viteazul nr.11, Municipiul Caransebes - 1650, jud.Caras-Severin, tel.+4.0255.51.64.12, fax.+4.0255.51.64.02, cuprinzand judetul Caras-Severin

Episcop: Prea Sfintitul Dr. Laurentiu


25. Episcopia Ortodoxa Romana din Ungaria: Grosza Park 2, Gyula 5700, Ungaria, tel/fax +36.66.361.281)

Episcop: Prea Sfintitul Sofronie


26. Vicariatul Ortodox Ucrainean din Romania: Str.Bogdan  Voda  nr.12, Sighetul  Marmatiei - 4925, Jud.Maramures, tel. +4.0262.31.51.14, cuprinzand parohiile ortodoxe ucrainiene din Romania, aflat sub obladuirea canonica a Patriarhiei Romane


       Structuri diasporale

       Asistenta religioasa a credinciosilor ortodocsi romani si organizarea canonica a structurilor diasporale din afara granitelor tarii se asigura de catre Sfantul  Sinod al Bisericii  Ortodoxe Romane, in prezent aceste structuri cuprinzand:


1. Mitropolia Autonoma a Basarabiei: Str.31.August nr.161, Chisinau - 2004, Republica Moldova, tel. 022.22.60.43, fax. 022.75.57.22

Arhiepiscop si Mitropolit: Inalt Prea Sfintitul Petru


2. Mitropolia Ortodoxa Romana pentru Germania si Europa Centrala:  FurtherstraBe 166-168, Nurnberg Germania, tel. 004 9911 323 6910, fax. 004 99111 3236912, e-mail: serafim@mitropolia-ro.de

Mitropolit: Inalt Prea Sfintitul Dr. Serafim


3. Mitropolia Ortodoxa Romana a Europei Occidentale si Meridionale: 1, Bd. du General. Leclerc, 91470 Limours, Franta, tel:  0033 1 64915924, fax: 0033 1 64912683, e-mail: mitropolia@wanadoo.fr, www.mitropolia-paris.ro

Arhiepiscop si Mitropolit: Inalt Prea Sfintitul Iosif

Episcop-vicar al Mitropoliei: Prea Sfintitul Siluan


4. Episcopia Ortodoxa Romana din Jugoslavia

Episcop: loc vacant

Episcop loctiitor: Prea Sfintitul Daniil Partosanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Timisoarei, Administrator al Episcopiei Ortodoxe Romane din Jugoslavia


5. Arhiepiscopia Ortodoxa Romana din America si Canada: 5206 Howard St., Skokie, IL. 60077 U.S.A., tel: +1.847.674.3900, fax: +1 847 674 4110, e-mail:  romarch67@aol.com  (secretariatul din Chicago) si  rom.arch@verzon.net  (cancelaria din Boston), www.romarch.org

Inalt Prea Sfintitul Nicolae: www.archbisopnicolae.org


       Biserica Ortodoxa Romana intretine relatii cu aproape toate bisericile crestine din lume, in primul rand cu Bisericile ortodoxe surori. Au avut loc vizite reciproce si contacte in cadrul organizatiilor bisericesti internationale, cu Bisericile Vechi Orientale, Biserica Romano-Catolica, Biserica Anglicana, Bisericile protestante din tarile europene si din America.

       Biserica Ortodoxa Romana este membra in Consiliul Mondial (Ecumenic) al Bisericilor si in Conferinta Bisericilor Europene. Participa, de asemenea, la activitatea organizatiilor internationale crestine ale tineretului, femeilor s.a.

       In afara hotarelor tarii se afla cateva milioane de romani ortodocsi, organizati in unitati bisericesti, care, datorita conditiilor vitrege ale istoriei postbelice, se afla in parte sub jurisdictie canonica straina.

       Cea mai mare parte se afla in Mitropolia Basarabiei si in partea de nord a Bucovinei.












       

1.     Invatamantul teologic preuniversitar

       In cuprinsul Patriarhiei Romane functioneaza:

  • 38 Seminarii teologice liceale (7 monahale) cu 7002 elevi inscrisi, dintre care 986 absolventi;
  • 5 scoli postliceale teologico-sanitare cu 325 de elevi;
  • 18 Scoli de cantareti bisericesti cu 814 elevi inscrisi, dintre care 157 absolventi;

In seminariile teologice liceale studiaza ca bursieri 153 de tineri romani din afara granitelor Romaniei.


       2.  Invatamantul teologic universitar

       Este organizat in cadrul a 15 centre universitare, in 11 facultati de teologie si 4 sectii incluse in cadrul altor facultati, cu 8 specializari:

  • Teologie pastorala
  • Teologie - Litere (Limba romana si Limbi straine)
  • Teologie - Asistenta sociala
  • Teologie - Patrimoniu cultural
  • Teologie - Istorie
  • Teologie  -Limbi clasice 
  • Teologie - Pictura bisericeasca
  • Teologie - Comunicare si slujire prin limbaj mimico-gestual.
  • Teologie - Muzica 
  • Teologie- Comunicare Sociala si Relatii Publice.

       Numarul studentilor din invatamantul teologic universitar este de 10178 (11063 in 2003), iar un numar de 227 tineri romani, din afara granitelor tarii, sunt inscrisi la studii universitare si postuniversitare.

       Deasemenea, se organizeaza cursuri de studii aprofundate, masteratul, pentru 556 de cursanti la 11 facultati de teologie din orasele: Bucuresti, Constanta, Pitesti, Targoviste, Craiova, Cluj, Timisoara, Arad, Sibiu si Oradea, iar  4 facultati de teologie din orasele Bucuresti, Sibiu, Cluj si Oradea, organizeaza cursuri de doctorat, fiind inscrisi in prezent 395 de persoane.


       Invatamantul religios in scolile publice

       Pregatirea personalului didactic pentru predarea religiei in scoli se realizeaza in cadrul facultatilor de teologie. Astfel, avem in prezent un numar de 10.514 de profesori de religie ce predau in scolile publice, dintre care 2987 sunt titulari, 2 670 au definitivatul, 738 au gradul didactic II, iar 150 au gradul didactic I.












                                       


                                               Biserica Ortodoxa Romana detine 39 institutii proprii de                                        asistenta sociala pentru copii, 12 pentru varstnici, 40 de                                                cantine si brutarii sociale, 19 cabinete medicale si                                                farmacii sociale, 2 centre de diagnostic si tratament si 6                                centre de asistenta pentru familii in dificultate.


       Amintim caminele de batrani de la Suceava, asezamintele de la Manastirea Recea, parohia Tocile (judetul Brasov), satul Campeni, comuna Amaru, (judetul Buzau), asezamintele pentru orfani de la Valea Plopului (judetul Prahova), Sfanta Maria (Bucuresti), parohia Stavropoleos (Bucuresti), Iasi, Sfantul Sava (judetul Buzau), Manastirea Ramet (judetul Alba). De asemenea, Biserica a organizat cabinete medicale la Bucuresti (parohia Sfantul Ilie), Iasi, Timisoara, Braila, Manastirea Recea, Sibiu.

       Personalul de asistenta religioasa este asigurat de 217 preoti in spitale, 105 in armata si alte structuri militare, 40 in penitenciare, 76 in institutii de ocrotire sociala

       Dupa 1989 au fost reinfiintate sau infiintate asociatii sau fundatii care sa sprijine lucrarea misionara si caritativa a Bisericii: Oastea Domnului (infiintata de preotul Iosif Trifa, in anul 1926, la Sibiu), Fratia Ortodoxa, Societatea Nationala a Femeilor Ortodoxe Romane.

       Au fost create si alte organizatii ca: Liga Tineretului Ortodox, Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi Romani, Sfantul Stelian (Bucuresti), Sfantul Sava (Buzau), Civica (Timisoara), Sfantul Mare Mucenic Mina (Constanta), Precista Mare (Roman), Sfantul Nicolae (Bacau si Sibiu) s.a.













Viata liturgica si de cult in slujba credinciosilor

se desfasoara in 14.177 locasuri de cult parohiale

si filiale, dar exista si 262 de unitati

bisericesti fara locas de cult.

       

In anul 2002 s-a pus piatra de temelie si au inceput lucrarile la 150 de noi lacasuri de cult, la 1031 au continuat lucrarile de constructie, au fost finalizate lucrarile la 191 de biserici nou construite, 146 de biserici au fost sfintite, la 445 de lacasuri de cult au continuat lucrarile de reparare, restaurare si consolidare, au fost pictate 499 de biserici, iar la 319 biserici a fost restaurata picture.

In institutiile bugetare exista 112 capele in spitale, 75 in unitati militare, 37 in penitenciare, 42 in unitati de invatamant si 52 in asezaminte de ocrotire sociala.














       

       Activitatea editoriala religioasa se desfasoara printr-o larga gama de publicatii, cum sunt:

  • 5 reviste periodice si publicatii centrale
  • 64 reviste si publicatii eparhiale, reviste si publicatii parohiale si manastiresti
  • 30 de titluri de carte teologica religioasa, de istorie si spiritualitate publicate in Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane 
  • 203 titluri de carte teologica religioasa, de istorie si spiritualitate publicate de cele 23 de edituri eparhiale


       Buletinul Oficial al Patriarhiei Romane este "Biseria Ortodoxa Romana" si apare de 115 ani.

       Cea mai veche publicatie religioasa este bilunarul "Telegraful Roman", editat de Arhiepiscopia Sibiu, care apare de 146 de ani.

       Reviste de studii si cercetari teologice importante sunt: "Studii teologice", "Ortodoxia", "Glasul Bisericii", "Revista teologica", "Mitropolia Olteniei", "Teologie si viata", "Altarul Banatului" s.a.

       In cadrul Patriarhiei Romane functioneaza un Institut Biblic si de Misiune Ortodoxa care coordoneaza activitatea editoriala si activitatea atelierelor centrale eparhiale.

       Tipografii

       Mai functioneaza tipografii bisericesti la Manastirea Neamt, Sibiu, Timisoara, Iasi, Cluj, Ramnicu Valcea, Oradea, Alba Iulia, Beius, Manastirea Sihastria. In aceste tipografii au fost tiparite, in zeci de mii de exemplare, lucrari fundamentale, in primul rand Sfanta Scriptura, apoi Noul Testament, Psaltirea, Mica Biblie, carti de invatatura crestina, catehism, vietile sfintilor, carti de rugaciune, lucrari teologice, traduceri din Sfintii Parinti, manuale scolare si tratate universitare.

       Colectii muzeale de arta

       In cadrul Bisericii Ortodoxe Romane sunt organizate 185 muzee si colectii muzeale de arta si 169 de centre pentru conservarea cartii de patrimoniu si a obiectelor vechi bisericesti: 11 la centre eparhiale, 44 la manastiri, 26 la parohii si 14 la protopopiate si alte locuri.

       In cuprinsul Bisericii Ortodoxe Romane exista valoroase bibilioteci, dintre care mentionam: Biblioteca Sfantului Sinod, Biblioteca Mitropoliei Sinodului si bibliotecile de la Manastirile Neamt si Cernica.





                


       Activitatea Biroului de Presa si Comunicatii

       al Patriarhiei Romane poate fi sintetizata astfel:


  • redactarea comunicatelor de presa, stirilor sau a notelor referitoare la activitatea Sfantului Sinod, Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, Consiliului National Bisericesc si Adunarii Nationale Bisericesti si mediatizarea acestora
  • mediatizarea activitatii Bisericii Ortodoxe Romane la nivel central si, dupa caz, local, in diferite domenii de activitate (pastoral-misionar, social-filantropic, invatamant, cultura, relatii cu alte culte din Romania, relatii externe bisericesti si ecumenice etc)
  • monitorizarea stirilor, informatiilor, articolelor, comentariilor, emisiunilor referitoare la Biserica Ortodoxa Romana, precum si a evenimentelor interne si internationale cu caracter national, social, politic, economic, cultural, care au legatura cu interesele si problemele bisericesti
  • realizarea zilnica a revistei presei si informarea prompta a Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, a Prea Sfintitilor Parinti Episcopi vicari patriarhali, precum si a sectoarelor Administratiei patriarhale si Arhiepiscopiei Bucurestilor;
  • stabilirea si mentinerea legaturii cu jurnalistii acreditati din partea agentiilor de presa romanesti si straine (Mediafax, Rompres, Reuters, B. B. C., France Presss, Europa Libera, Associated Press etc), a posturilor de radio si televiziune nationale si particulare si a celor 15 cotidiane cu pondere nationala, precum si cu alte publicatii din tara si strainatate, publicatii ortodoxe din strainatate (S. O. P., Orthodoxy Acktuel, Syndesmos News etc.), agentii de presa si publicatii catolice si protestante (Catholica, Zenit etc.), publicatii ale organismelor ecumenice internationale (ex. Ecumenical News) prin intalniri directe, telefon, fax si Internet;
  • participarea consilierului de presa la intalnirile Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist cu personalitati bisericesti si laice, din tara sau strainatate si mediatizarea acestora, dupa caz;
  • interventia in cazul unor erori de informare in presa;
  • organizarea conferintelor de presa cu prilejul unor evenimente din viata Bisericii Ortodoxe Romane;
  • intermedierea unor declaratii, interviuri, participari in emisiuni radio TV, apeluri, mesaje, ale Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, altor membri ai Sfantului Sinod, profesori de teologie etc; facilitarea realizarii unor reportaje, documentare, materiale informative etc., care vizeaza activitatea Bisericii Ortodoxe Romane, in special implicarea in problemele societatii romanesti
  • organizarea unor evenimente culturale (lansari de carte, CD-uri cu muzica religioasa, concerte de muzica corala religioasa);
  • colaborarea cu birourile de presa ale principalelor institutii ale statului roman (Presedintie, Senat, Camera Deputatilor, Guvern, Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Mediului etc.)

       Biroul de Presa redacteaza Buletinul Informativ in limba engleza, News Bulletin al Sectorului Relatii Externe Bisericesti al Patriarhiei Romane si este responsabil cu pagina de prezentare pe Internet a Patriarhiei Romane.


       Biroul de Presa colaboreaza  cu Televiziunea Romana si cu 7 posturi private de televiziune: ProTV, Antena 1, Prima TV, Tele 7 abc, Realitatea TV, Bucuresti 1 TV, TV Romania de Maine si ocazional cu alte posturi TV din tara.

       O colaborare deosebita exista intre Biroul de Presa al Patriarhiei Romane si redactia Viata Spirituala al Televiziunii Romane, prezent la toate evenimentele din viata Bisericii Ortodoxe Romane la nivel central si local.

       O buna colaborare exista si cu posturile particulare de televiziune: Pro TV (Stiri, Parte de carte etc), Antena 1 (Observator), Prima TV (Stiri), Tele7abc, B1TV (Intalniri de credinta, Nasul), Realitatea TV, “Romania de maine” a Universitatii Spiru Haret, Pax TV.


       Biroul de Presa are o foarte buna colaborare cu Societatea Romana de Radiodifuziune. In cadrul departamentului social-economic, functioneaza o subredactie formata din licentiati in teologie ce realizeaza zilnic programe religioase care reflecta activitatea Bisericii Ortodoxe Romane, in special la nivel central, dar si local.

       Subredactia Viata religioasa furnizeaza stiri care vizeaza activitatea bisericeasca in cadrul emisiunilor informative ale postului national de radio, realizeaza transmisiuni in direct ale Sfintei Liturghii din duminici si sarbatori, in special de la Catedrala patriarhala, dar si din alte biserici din tara.

       Pe langa Radiodifuziunea Romana, Biroul de Presa colaboreaza ocazional si cu posturile de radio particulare, din Bucuresti, Trinitas al Arhiepiscopiei Iasilor, Renasterea al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului si Reintregirea  al Arhiepiscopiei Alba-Iuliei.


       In prezent, Biroul de Presa si Comunicatii al Patriarhiei Romane colaboreaza, prin redactori acreditati, cu cele 18 cotidiane nationale: Adevarul, Romania Libera, Ziua,  Cotidianul, National, Jurnalul National, Curentul, Cronica Romana, Curierul National, Libertatea, Evenimentul Zilei, Azi, Realitatea Romaneasca, Gardianul, Independentul, Ziarul, Ultima Ora, Monitorul de Bucuresti, dar si cu alte publicatii de profil: Magazin Istoric, Analele istoriei, Historia, Albina, Gandirea Militara Romaneasca, Academica, Olivia, Flacara, Observatorul Militar etc. 


       In ceea ce priveste administrarea paginii pe Internet a Patriarhiei Romane, site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe Romane, se pot face conexiuni on-line cu toate celelate site-uri ortodoxe.












       


       





Activitatea cu caracter extern, pe care o desfasoara Biserica Ortodoxa Romana incearca sa raspunda intr-un mod adecvat solicitarilor diverse, unde, pe langa schimbul de corespondenta pe teme de interes comun sau general sunt organizate vizitele la Biserica Ortodoxa Romana a unor inalte personalitati bisericesti din strainatate, atat ortodoxe, cat si eterodoxe.


       Se adauga si participarile diferitilor ierarhi, profesori de teologie, studenti teologi, monahi si monahii ai Bisericii Ortodoxe Romane la congrese, intruniri, simpozioane ori conferinte internationale, ca modalitati prin care se mentin, se amplifica, se dezvolta si se diversifica legaturile cu Bisericile Ortodoxe surori, cu celelalte Biserici crestine, precum si cu Organizatiile ecumenice internationale si cu organizatii religioase necrestine.




































 

       Biserica Ortodoxa Romana, ridicata la treapta de Patriarhie in 1925, ca urmare a faptului ca nu are nici pana astazi o catedrala patriarhala, asa cum au toate celelalte Biserici Ortodoxe, doreste inaltarea unei Catedrale a mantuirii neamului, cu hramul "Inaltarea Domnului" si "Sf.Apostot Andrei".

       Aceasta se doreste a fi emblema capitalei Romaniei independente, locul de desfasurare a slujbelor religioase la marile sarbatori nationale si bisericesti si, totodata, marturie pentru alte popoare despre inaltele sentimente crestinesti ale romanilor.

       In acest sens a fost elaborat un proiect, dar discutiile privind amplasarea initiala a acestui sfant lacas, in zona centrala a orasului, cat mai aproape de Dealul Mitropoliei, s-au amanat. Propunerea de proiect s-a mentinut, ea fiind acum redirectionata spre o noua amplasare, in Parcul Carol.

       Ideea construirii catedralei a fost preluata din deceniul al treilea al secolului trecut, de la primul Patriarh al Bisericii noastre, Miron Cristea. Ea reprezinta o incununare a jertfelor pentru intregirea tarii si multumirea adusa lui Dumnezeu pentru faurirea statului national unitar roman in 1918. 

       Amplasamentul potrivit expus de Patriarhul Miron Cristea era in Parcul Carol din Capitala si in acest sens a fost intocmit un Documentar de catre Cancelaria Sfantului Sinod, in vederea intrunirii din 4 iunie 2003:

Terenul pe care s-a amenajat Parcul Carol, la inceputul secolului trecut, a aparinut Mitropoliei Tarii Romanesti inca de la mijlocul veacului al XVII-lea, cand resedinta acesteia s-a mutat oficial si definitiv de la Targoviste ia Bucuresti, si a facut parte din vatra ei istorica. 

Faptul  ca  Parcul  Carol  a  fost  ales  ca  loc  de  asezare  a  Mormantului  Eroului Necunoscut, simbolul jertfelor romanesti si al legaturilor cu trecutul nostru istoric, cere ca acest sfant mormant sa fie strajuit de Catedrala Mantuirii Neamului. De altfel, cultul sfintilor Bisericii se afla in stransa legatura cu cultul eroilor neamului. O traditie veche aseaza mormintele eroilor in jurul bisericilor, iar pe momintele sfintilor si ale martirilor s-au inaltat primele biserici

Parcul Carol este cel mai apropiat loc de vechea catedrala si de Resedinta Patriarhala, care raman vatra seculara a Patriarhiei Romane, de unde se pot organiza procesiuni la marile sarbatori religioase si natonale si la intruniri crestine, inlesnindu-se astfel functia liturgica

Parcul Carol este un spatiu harazit pentru un asemenea amplasament, raspunzand randuielilor bisericesti care prevad ca sfintele locasuri sa fie asezate la loc curat, linistit si elevat, propriu slujbelor liturgice, iar daca posibilitatile de relief permit, sa fie ridicate pe o colina sau pe un platou inalt.

       Piedicile ivite in calea obtinerii terenului in Parcul Carol, l-au determinat pe Patriarhul Miron Cristea, atacat si hartuit de presa, sa se opreasca asupra locului de la poalele Dealului Patriarhiei, numit Piata Bibescu Voda, Piata Unirii de astazi, pe care l-a marcat cu o troita, sfintita la 11 mai 1929, cand a spus urmatoarele:


"Rog pe Milostivul Dumnezeu sa reverse asupra tarii noastre darurile Sale cele bogate, ca din belsugul lor, nu numai inaltele stapaniri, ci si toti fiii Bisericii sa poata contribui cat de putin -fie si numai cu dinarul vaduvei din Sf.Evanghelie - pentru zidirea, terminarea si inzestrarea catedralei noi, ca astfel, prin caramida sa, ori prin firul de nisip al jertfei sale,fiecare credincios al Bisericii sa se simta sufleteste legat de catedrala, de biserica Patriarhiei Romane, de CATEDRALA MANTUIRII NEAMULUI".


 







       In toate timpurile, religia a fost baza a moralei si a ordinii publice. Întrucât Biserica poseda solutii (de sorginte supranaturala) la probleme capitale, precum originea omului, caderea lui în pacat, mântuirea lui prin Hristos, „puterea civila trebuie sa întrebuinteze toate mijloacele cu putinta pentru pastrarea neatinsa a revelatiunii divine si pentru mentinerea prestigiului Bisericii, pastrarea autorizata a acestei revelatiuni”.


       Scopul Statului este conducerea supusilor sai spre o ordine materiala si temporala cât mai aproape de desavârsire. Statul este o societate umana, necesara, fara el, indivizii nu si-ar putea satisface nici necesitatile materiale si morale si nici instinctul social cu care au fost înzestrati de Dumnezeu, juridica, perfecta si universala.


       Biserica este „societatea credinciosilor care au aceeasi credinta si care se fac partasi de aceleasi Taine, grupati sub conducerea lor, în fruntea carora în chip nevazut se afla Întemeietorul ei, iar în chip vazut sinodul ecumenic, asa fel ca acest întreg formeaza un singur corp” . Scopul Bisericii este unirea cu Dumnezeu, unire care începe pe pamânt, pentru a-si gasi desavârsirea în „fericirea vesnica”. Acest scop se atinge prin credinta umana si Har divin (comunicat doar prin tainele Bisericii).




























  • Nicolae Iorga Istoria Bisericii Romanesti


  • Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, Cancelaria Sfantului Sinod:

                  Tel: +40 21 337 0830 , Patriarhia@dnt.ro

  • Prof. Univ. Dr. Doc. Radu Vulpe,

       "De la Dunare la mare", Editura Arhiepiscopiei Tomisului si a Dunarii de Jos,        Galati, 1979,