| Referate | Director web | Adauga link | Contact |





       Basmul este specia epicii populare şi culte în proză de mare întindere în care se narează întâmplări reale ce se împletesc cu cele fabuloase. La acţiune participă personaje imaginare înzestrate cu puteri supranaturale, ce reprezintă binele şi răul, iar în final acesta din urmă este învins.

       Basmul „Aleodor Împărat” se încadrează în genul epic, iar ca specie literară este un basm popular, deoarece are autor anonim, el fiind transmis pe cale orală din generaţie în generaţie. A fost cules de Petre Ispirescu şi publicat în volumul „Legendele şi basmele românilor” din 1882.

       Acţiunea are la bază conflictul dintre forţele binelui şi ale răului, dintre adevăr şi minciună, iar deznodământul constă totdeauna în triumful valorilor pozitive asupra celor negative.


       Expoziţiunea. Basmul începe cu o formulă iniţială tipică: „A fost odată ca niciodată...un împărat”, care ajunsese la bătrâneţe şi nu avea „şi el un copil”, începutul ilustrând motivul împăratului fără urmaşi. Tocmai când îşi pierduse nădejdea, a fost binecuvântat cu un băiat sănătos şi frumos şi, de bucurie, împăratul a ţinut petrecerile „trei zile şi trei nopţi”. Când se afla pe patul de moarte, împăratul şi-a chemat fiul şi l-a sfătuit ca nu cumva să calce pe moşia lui Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop pentru că va plăti cu viaţa.


       Intriga este declanşată de neatenţia tânărului care, plecat la vânătoare, a călcat pe „pământul pocitului om”. În zadar i-a explicat Aleodor că fusese o greşeală şi că nu avea intenţii rele, iar pentru a scăpa cu viaţă l-a trimis să i-o aducă pe fata lui Verdeş Împărat.


       Desfăşurarea acţiunii. Aleodor a plecat la drum, a salvat pe rând o ştiucă, un corb şi un tăun, primind de la fiecare, drept răsplată un solzişor, o pană şi un pufuleţ, cu îndemnul de a le folosi atunci când va avea nevoie de ajutor.

       După trei zile de aşteptare la porţile palatelor lui Verdeş Împărat, Aleodor îi cere fata în căsătorie. Împăratul îl supune unor probe, pentru ca tânărul să-şi dovedească vrednicia şi îi spune să se ascundă trei zile la rând.

Dacă fata îl va găsi, i se va tăia capul, iar de nu, fata va fi a lui. Aleodor s-a ascuns cu ajutorul ştiucii pe fundul mării, iar cu ajutorul corbului într-un stol ce zbura foarte sus, dar fata l-a dibuit. A treia zi, flăcăul a chemat tăunul, care l-a prefăcut într-o lindină şi l-a ascuns chiar în coada fetei de împărat, care nu l-a mai găsit de data aceasta, aşa că împăratul a fost nevoit să se ţină de cuvânt şi să-i dea fata.


       Punctul culminant. Aleodor a dus-o pe tânără la Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop şi fata s-a cutremurat de scârbă atunci când l-a văzut. Pocitania n-a putut cu nici un chip să se apropie de ea şi „plesni de necaz”.


       Deznodământul. Aleodor Împărat a pus stăpânire pe moşia lui Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop, s-a însurat cu fata de împărat şi au trăit fericiţi „până se istoviră”. Basmul se încheie cu victoria binelui asupra celor malefice şi cu formula finală specifică: „Iară eu încălecai p-o şea şi v-o spusei dumneavoastră aşa”.


       Ca în toate basmele, binele învinge răul, dreptatea se împlineşte, adevărul triumfă, iar cei viteji şi cinstiţi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi, fiind astfel răsplătiţi pentru trăsăturile lor deosebite, ca simboluri ale valorilor morale ce trebuie să caracterizeze omenirea.

       Personajul principal al basmului este Aleodor. El participă la întreaga acţiune şi este imaginea binelui, întruchipând idealul etic de cinste, dreptate şi adevăr. Aleodor recunoaşte cinstit că a greşit atunci când a călcat pe moşia slutului şi, viteaz şi demn, tânărul îi propune pocitaniei să se lupte în luptă dreaptă.

       Curajos, Aleodor pleacă s-o ia pe fata lui Verdeş Împărat şi, model de cinste şi corectitudine, el o aduce pocitaniei, deşi fata îi era dragă. Milos, voinicul le cruţă viaţa animalelor întâlnite în drumul său: ştiuca, tăunul şi corbul.

       Ca orice personaj de basm, Aleodor are şi însuşiri supranaturale. Înţelege graiul necuvântătoarelor şi poate comunica firesc cu acestea, putându-se metamorfoza cu ajutorul său în cosăcel, corb şi lindină. Aleodor este, aşadar, un personaj în care se împletesc însuşiri omeneşti şi fabuloase. Alături de el, forţele binelui sunt reprezentate şi de fata de împărat care învinge şi ea forţele răului.

       Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop este un personaj fabulos şi reprezintă forţele răului. El este pedepsit în finalul basmului prin faptul că fata de împărat îl respinge cu scârbă şi dispreţ, din care cauză pocitania plesneşte de necaz. În credinţele străbune se spune că oamenii însemnaţi de natură sunt răi şi răzbunători, astfel că „slutul” poate fi perceput şi din acest unghi.

       Respectând caracteristicile speciei, formula introductivă „A fost odată ca niciodată” sugerează un timp imaginar. Ascultătorii şi cititorii sunt introduşi într-o lume în care totul este posibil, iar spaţiul de desfăşurare a acţiunilor este fabulos.

       Stilul îmbină armonios cele trei moduri de expunere (naraţiunea, descrierea şi monologul), care dau farmec basmului, creaţie ce răspunde nevoii de bine, dreptate şi frumos a poporului român.



Caracterizarea lui Aleodor Împărat


       Specie de mare întindere a epicii populare, basmul este o naraţiune anonimă în proză, în care întâmplările reale se îmbină cu cele fantastice, din care reiese principalul mijloc artistic al acestei creaţii folclorice, fabulosul. Personajele basmului popular sunt fiinţe imaginare înzestrate cu puteri supranaturale, ce întruchipează binele şi răul, din a căror confruntare iese învingător totdeauna binele. Spaţiul şi timpul de desfăşurare a acţiunii sunt fantastice, specificul mitologic fiind ilustrat prin cifre simbolice şi obiecte cu puteri magice.

       Personajul principal din basmul popular „Aleodor Împărat” este Aleodor, care participă activ la toate momentele acţiunii şi întruchipează forţele binelui. Este un personaj imaginar înzestrat cu puteri fabuloase şi constituie modelul moral al românului dintotdeauna.

       Încă din titlu se specifică, direct, numele eroului pozitiv, Aleodor, şi indirect, ipostaza de personaj fabulos, aceea de împărat.

       Trăsăturile personajului reies, indirect, din faptele şi întâmplările la care participă, din relaţiile sale cu celelalte personaje, precum şi din vorbele şi gândurile eroului. Aleodor este construit prin îmbinarea unor trăsături etice omeneşti cu trăsături supranaturale, acest mijloc artistic fiind specific pentru personajele din basmele populare.

       Portretul moral este definit prin câteva trăsături formulate direct de către narator încă de la începutul basmului. Aleodor creştea şi se făcea „mai isteţ şi mai iscusit”, iar când acesta îl salvează pe corb legându-i aripa ruptă, naratorul îşi exprimă direct admiraţia pentru bunătatea tânărului, afirmând că era „băiat viteaz şi de treabă”. Tot prin caracterizare directă sunt reliefate şi trăsăturile reieşite din opinia celorlalte personaje. Tatăl lui, aflat pe patul de moarte, este convins că fiul va dovedi iscusinţă în cârmuirea împărăţiei. Fata de împărat îl consideră „nurliu şi drăgălaş” şi însuşi Verdeş Împărat se minuna de „isteţimea” lui Aleodor.

       Alte trăsături morale reies, în mod indirect, din atitudinea, faptele şi vorbele personajului. Aleodor recunoaşte cinstit că a greşit atunci când a călcat pe moşia slutului dar, viteaz şi demn, tânărul îi propune pocitaniei să se lupte în luptă dreaptă. Voinic şi neînfricat, Aleodor pleacă s-o ia pe fata lui Verdeş Împărat şi, model de cinste şi corectitudine, el o aduce pocitaniei, deşi fata îi era dragă.

       Milos din fire, voinicul salvează viaţa animalelor întâlnite în drumul său: ştiuca, tăunul şi corbul. În trecerea probelor la care îl supune Verdeş Împărat, tânărul este curajos şi isteţ, el apelează la făpturile cărora le cruţase viaţa ca să îl ajute la necaz. Deşi la primele două probe fata îl găseşte atunci când se ascunsese pe fundul mării sau în înaltul cerului în stolul de corbi, Aleodor nu dezarmează, ci, ambiţios, are încredere în sine şi în ajutorul prietenilor. Când se ascunde a treia oară în cosiţa fetei, aceasta nu îl mai găseşte şi voinicul reuşeşte astfel să obţină mâna tinerei, îndeplinindu-şi misiunea.

       În finalul basmului, el dovedeşte calităţi de conducător şi inteligenţă, deoarece îşi extinde împărăţia şi peste moşia pocitaniei şi se căsătoreşte cu fata de împărat.

       Relaţia tânărului împărat cu celelalte personaje reliefează şi alte trăsături etice ale protagonistului. Faţă de Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop, este loial şi corect, îşi respectă cuvântul dat, dovedind responsabilitate atunci când acceptă să i-o aducă pe fata lui Verdeş Împărat. Onestitatea cu totul aparte reiese din scena în care fata de împărat îl sărută în somn, iar el, cu toate că o iubea „îi trase o palmă” deoarece ea aparţinea pocitaniei.

       Ca orice personaj de basm, Aleodor este un fel de Făt-Frumos, înzestrat cu însuşiri supranaturale. Înţelege graiul necuvântătoarelor şi poate vorbi firesc cu acestea, putându-se metamorfoza cu ajutorul lor în cosăcel, corb şi lindină. Aleodor este, aşadar, un personaj în care se împletesc însuşiri omeneşti şi puteri fabuloase.

       Autorul anonim nu îi alcătuieşte un portret fizic, deoarece Aleodor întruchipează spiritul de dreptate şi credinţă, cinstea, generozitatea, inteligenţa şi bunătatea, calităţi morale ale românilor dintotdeauna.

       Însuşirile etice şi cele supranaturale ale personajului pozitiv, Aleodor, sunt accentuate de antiteza dintre acesta şi Jumătate-de-om-călare-pe-

jumătate-de-iepure-şchiop.

       Finalul fericit, cu trimful binelui asupra forţelor malefice, dau basmului dimensiuni morale. Autorul anonim impune norme etice esenţiale manifestate din cele mai vechi timpuri în firea poporului român, iar admiraţia pe care o are naratorul pentru comportamentul eroului conduce la ideea că acesta este un exemplu de conduită demn de urmat.